INTRODUCERE
Na?terea unui raport juridic civil concret presupune existen?a unei
norme juridice civile ca premis? necesar? ?i obligatorie prin care
raporturile sociale devin raporturi juridice abstracte, precum ?i
producerea unui fapt juridic de care legea civil? leag? na?terea
modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
Devin izvoare ale raporturilor juridice civile concrete numai acele
fapte de care norma juridic? civil? leag? producerea de efecte juridice,
ele devenind prin aceasta fapte juridice.
Se poate concluziona c? prin izvor al raportului juridic civil concret
se оn?elege o оmprejurare (act sau fapt) de care legea civil? leag?
na?terea modificarea sau stingerea unui raport juridic civil concret.
No?iunea ?i clasificarea actelor juridice civile
Defini?ia actului juridic civil
Prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu
inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite
sau stinge un raport juridic civil concret.[1]
Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele
elemente caracteristice:
1. Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de voin?? a unei
sau mai multor persoane fizice sau juridice;
2. Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi
juridice civile concrete.
Оn literatura de specialitate, practica judiciar? ?i chiar оn
legisla?ia civil? termenul de act juridic este folosit оn dou? sensuri.
Оntr-un prim sens actul juridic desemneaz? оns??i manifestarea de voin?? оn
scopul de a produce efecte juridice, adic? оns??i opera?ia juridic? ce se
оncheie (negotium). Оn cel de al doilea sens, actul juridic desemneaz?
оnscrisul constatator al opera?iunii juridice (innstrumentum) f?cute de
p?r?i оn vederea pronun??rii unui mijloc de prob? оntr-un eventual litigiu.
Pentru evitarea oric?ror confuzii cu privire la cele dou? accep?iuni
este indicat ca termenul de act juridic s? fie folosit pentru desemnarea
opera?iei juridice (negotium), iar pentru desemnarea оnscrisului
constatator ale acestei opera?ii juridice (instrumentum) s? fie utilizat
termenul de оnscris.
Clasificarea actelor juridice civile
Concep?ia de act juridic civil este rezultatul unui proces de
generalizare ?i abstractizare a tr?s?turilor comune tuturor actelor
juridice civile care se оntвlnesc оn circuitul civil.
Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de
acte juridice civile, atвt оn literatura de specialitate, cвt ?i оn
practica judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac?
clasificarea actelor juridice civile.
La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar
fi num?rul p?r?ilor оntre care se оncheie actul, con?inutul, cauza, forma,
modul de executare, efectele actelor etc.
Оn continuare vor fi оnf??i?ate principalele categorii de acte
juridice civile:
1. Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.
Aceast? clasificare are la baz? criteriul num?rului p?r?ilor
participante la actul juridic.
Actele juridice unilaterale sunt produsul manifest?rii de voin?? a
unei singure p?r?i.
Actul juridic bilateral reprezint? voin?a concordant? a dou? p?r?i,
iar cel multilateral este rezultatul acordului de voin?? a trei sau mai
multe p?r?i.
Actul juridic unilateral fiind rezultatul voin?ei unei singure p?r?i
sunt mai rare. Intr? оn aceast? categorie testamentul, promisiunea public?
de recompens?, acceptarea unei mo?teniri, renun?area la mo?tenire,
confirmarea unui act juridic anulabil etc.
Actele bilaterale ?i multilaterale se mai numesc conven?ii sau
contracte, termeni echivalen?i ?i folosi?i unul pentru altul оn limbajul
juridic curent. Sunt acte bilaterale, spre exemplu, contractul de vвnzare-
cump?rare, contractul de schimb, contractul de dona?ie, contractul de
оmprumut etc. Exemplul tipic de contact multilateral este contractul de
societate civil?.
Clasificarea actelor juridice оn unilaterale ?i bilaterale nu trebuie
confundat? cu clasificarea contractelor оn unilaterale ?i bilaterale.
Astfel, unilateral care este un act juridic bilateral, fiind rodul voin?ei
a dou? p?r?i, d? na?tere la obliga?ii numai pentru una din p?r?i, cum este
spre exemplu contractul de dona?ie, оmprumut de folosin??, pe cвnd
contractul bilateral sau sinalagmatice dau na?tere la obliga?ii pentru
ambele p?r?i, precum ar fi, contractul de vвnzare-cump?rare, contractul de
schimb etc.
Rezult?, a?adar, c? оn timp ce toate contractele, inclusiv cele
unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau
multilaterale, оn schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte,
ele fiind rezultatul manifest?rii unilaterale de voin??.[2]
Clasificarea actelor juridice оn unilaterale, bilaterale ?i
multilaterale prezint? importan?? sub aspectul aprecierii valabilit??ii lor
din punct de vedere al voin?elor. Astfel, actele unilaterale sunt valabile
prin manifestarea voin?ei unei singure p?r?i, оn timp ce pentru
valabilitatea actelor bilaterale ?i multilaterale trebuie s? existe dou?
sau mai multe voin?e juridice.
Regimul juridic al viciilor de consim??mвnt este diferit, оn func?ie
de cele dou? categorii de acte. Оntr-adev?r eroarea ca viciu de
consim??mвnt se poate оntвlni atвt la actele unilaterale, cвt ?i la cele
bilaterale ?i multilaterale, pe cвnd dolul ?i violen?a se оntвlnesc de
regul?, numai la actele bilaterale ?i multilaterale.
2. Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros
La baza acestei clasific?ri st? scopul urm?rit de p?r?i la оncheierea
actului juridic civil.
Actele cu titlu gratuit sunt actele prin care se procur? uneia din
p?r?i un folos patrimonial ca aceasta din urm? s? fie obligat?, la rвndul
ei, la un echivalent. Sunt acte cu titlu gratuit, testamentul, dona?ia,
comodatul, mandatul gratuit etc.
La rвndul lor actele cu titlu gratuit se оmpart оn libert??i ?i acte
dezinteresate. Libert??ile sunt acte cu titlu gratuit prin care o persoan?
о?i mic?oreaz? propriul s?u patrimoniu, f?r? a primi оn schimb un
echivalent cum este, de pild?, dona?ia. Actele dezinteresate sunt acele
acte prin care o persoan? face alteia un serviciu, f?r? a mic?ora propriul
s?u patrimoniu, cum ar fi, spre exemplu, mandatul remunerat, оmprumutul
f?r? dobвnd?, depozitul gratuit etc.
Actele cu titlu oneros sunt acele acte prin care o persoan? procur?
alteia un folos patrimonial оn schimbul unui echivalent, fiecare din p?r?i
urm?rind un avantaj economic. Оn leg?tur? cu defini?ia contractului oneros,
оn art cccc se arat?: “contractul oneros este acela оn care fiecare parte
voie?te a-?i procura un avantaj”. Sunt contracte cu titlu oneros,
contractul de vвnzare-cump?rare, contractul de antrepriz?, contractul de
loca?iune etc.
Оmp?r?irea actelor juridice оn gratuite ?i oneroase prezint interes
juridic din mai multe puncte de vedere. Astfel, atвt sub aspectul
capacit??ii de a оncheia actele cu titlu gratuit cвt ?i al exigen?elor de
form? ale acelora?i acte, legea prevede condi?ii mult mai severe, оn raport
cu actele cu titlu oneros. De asemenea, pentru actele cu titlu oneros prin
lege, sunt stabilite condi?ii mult mai severe sub aspectul r?spunderii
p?r?ilor, iar obliga?iile p?r?ilor sunt mai am?nun?it ?i mai exigent
reglementate, fa?? de actele cu titlu gratuit.
Оn func?ie de momentul оn care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele
juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte. Actele
care se оncheie pentru a-?i produce efectele оn timpul vie?ii celor de la
care eman? se numesc acte оntre vii (inter vivos). Ele sunt marea
majoritate a actelor juridice. Dimpotriv?, actele care se оncheie pentru a-
?i produce efectele numai dup? moarte, se numesc acte pentru cauz? de
moarte (mortis cauza). Exemplu tipic de acte pentru cauz? de moarte este
testamentul prin care testatorul dispune de bunurile ce le va l?sa la
deces. Testamentul este numit ?i act de ultim? voin??, fiindc? pвn? la
moarte, poate fi oricвnd modificat ori revocat.
Clasificarea actelor juridice оntre vii ?i pentru cauz? de moarte
prezint? interes din punct de vedere juridic, sub aspectul formei оn care
se оncheie. Astfel, actele pentru cauz? de moarte sunt acte solemne, оn
timp ce actele оntre vii sunt solemne numai ca excep?ie. De asemenea,
actele pentru cauz? de moarte sunt supuse unor reglement?ri mai restrictive
оn ceea ce prive?te capacitatea de a dispune ?i uneori, chiar ?i cu privire
la capacitatea de a primi.
4. Acte constitutive, translative ?i declarative
La baza acestei clasific?ri se afl? criteriul efectului produs de actul
juridic.
Actul contitutiv este acel act juridic care d? na?tere la un drept
subiectiv civil ce n-a existat anterior. Sunt acte juridice civile
constitutive, actul de constituire a unui uzufruct, a unei ipoteci etc.
Actele translative sunt actele ce au ca efect transmiterea unui drept
subiectiv civil dintr-un patrimoniu оn alt patrimoniu. Marea majoritate a
actelor juridice civile sunt translative cum ar fi spre exemplu,
contractul de vвnzare-cump?rare, dona?ia, cesiunea de crean?? etc.
Sunt acte declarative cele care au ca efect recunoa?terea,
definitivarea ori consolidarea unui drept subiectiv civil preexistent. Ele
definitiveaz? drepturi ?i obliga?ii ale p?r?ilor ce au existat anterior
оncheierii actului. Fac parte din aceast? categorie partajul (оmp?r?eala),
actul confirmativ pentru care o persoan? renun?? la dreptul de a invoca
nulitatea relativ?.
Interesul juridic al acestei clasific?ri const? оn aceea c? actele
constitutive ?i translative produc efecte numai pentru viitor, оn timp ce
actele declarative produc efecte ?i pentru trecut.
5. Dup? importan?a lor actele juridice civile se оmpart оn acte de
conservare, de administrare ?i de dispozi?ie
Actele juridice de conservare sunt actele prin care se urm?re?te
preоntвmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Intr? оn aceast?
categorie actele prin care se оntrerupe prescrip?ia, оnscrierea unei
ipoteci, soma?ia etc. Prin astfel de acte, оn schimbul unei cheltuieli
minime se p?streaz? sau se salveaz? un drept de o valoare mai mare.
Actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se
realizeaz? o normal? punere оn valoare a unui bun ori a unui patrimoniu.
Sunt acte de administrare оncasarea veniturilor, perceperea fructelor,
asigurarea unui bun, repara?iile de оntre?inerea a unui bun etc.
Actele de dispozi?ie sunt acele acte prin care se оnstr?ineaz? bunuri,
se constituie drepturi reale, principale sau accesorii asupra bunurilor ori
se renun?? la drepturi. Fac parte din aceast? categorie contractul de
vвnzare-cump?rare, de schimb, de dona?ie, constituirea unui drept de
uzufruct, a unei ipoteci, remiterea de dona?ie.
Aceast? clasificare prezint? importan?? оn materie de reprezentare ?i
capacitate. Оntinderea puterilor de reprezentare ale p?rin?ilor ?i
tutorilor depind de categoria de acte luate оn considerare. Astfel, actele
de conservare pot fi оncheiate valabil chiar de persoane lipsite de
capacitate de exerci?iu. Actele de administrare se оncheie оn numele ?i pe
seama celui lipsit de capacitate de exerci?iu, de reprezentantul s?u legal
– p?rinte sau tutore – f?r? a fi nevoie pentru validitatea lor de
оncuviin?are din partea autorit??ii tutelare.
Clasificarea prezint? interes ?i оn ceea ce prive?te оntinderea
оmputernicirilor mandatarului. Mandatul general este valabil numai pentru
actele de conservare ?i administrare, iar pentru actele de dispozi?ie
trebuie s? existe un mandat special.
5. Оn func?ie de modul lor de оncheiere, actele juridice civile se
clasific? оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.
Actele consensuale sunt acele acte care iau na?tere оn mod valabil
prin simpla manifestare de voin?? a p?r?ilor, f?r? a fi necesar
оndeplinirea vreunei formalit??i. Оn dreptul nostru civil func?ioneaz?
regula consensualit??ii actelor juridice civile, оn sensul c? ele sunt
valabile prin simpla manifestare de voin??. Marea majoritate a actelor
juridice civile sunt consensuale.
Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea c?rora legea cere
expres оncheierea lor оntr-o anumit? form?. Intr? оn aceast? categorie,
testamentul, dona?ia, contractul de ipotec? etc.
Actele reale sunt acele acte оn care manifestarea de voin??, este
оnso?it? de remiterea (predarea) bunului. Intr? оn aceast? categorie
contractul de оmprumut, de depozit, gajul etc.
Utilitatea distinc?iei dintre actele consensuale solemne ?i reale se
manifest? оn aceea c? nerespectarea formei la actele solemne (formale) este
sanc?ionat? cu nulitatea absolut?, оn vreme ce actele consensuale sunt
valabile indiferent de forma оn care au fost оncheiate. Оncheierea actelor
juridice solemne prin mandatar presupune ca ?i procura s? fie f?cut? оn
form? solemn?, ceea ce nu se cere оn cazul actelor consensuale.
De asemenea, regimul probator este diferit pentru toate cele trei
categorii de acte.
6. Clasificarea actelor juridice civile оn acte patrimoniale ?i acte
nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor:
Actul juridic patrimonial este actul al c?rui con?inut este
susceptibil de a fi evaluat оn bani. Intr? оn aceast? categorie actele
juridice civile privesc drepturile reale ?i drepturi de crean??.
Actul juridic nepatrimonial este acela al c?rui con?inut nu poate fi
evaluat оn bani. Ele privesc drepturile nepatrimoniale.
Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic оn
materia nulit??ilor ?i a ocrotirii persoanelor incapabile.
7. Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil
(termen, condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate
de modalit??i.
Actul juridic pur ?i simplu este actul care nu este afectat de
modalit??i. Intr? оn aceast? categorie c?s?toria, adop?ia, recunoa?terea
filia?iei, op?iunea succesoral?.
Actele afectate de modalit??i este actul care cuprinde o modalitate,
adic? un termen, o condi?ie sau o sarcin?, оn func?ie de care оncepe sau
оnceteaz? s?-?i produc? efectele. Sunt acte juridice civile afectate de
modalit??i contractul de оmprumut, contractul de vвnzare cu clauz? de
оntre?inere, contractul de asigurare, contractul de dona?ie cu sarcin?,
etc.
Importan?a acestei clasific?ri se manifest? sub aspectul
valabilit??ii, оn sensul c? оn cazul actelor juridice civile de a c?ror
esen?? este existen?a unei modalit??i, lipsa acesteia atrage dup? sine
ineficien?a actului. De asemenea, sub aspectul efectelor, la actele pure ?i
simple, efectele se produc imediat, definitiv ?i irevocabil, оn timp ce la
actele afectate de modalit??i, producerea sau оncetarea efectelor depinde
de un eveniment viitor care este termenul sau condi?ia.
8. Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii
La baza acestei clasific?ri se afl? raportul ce exist? оntre ele.
Actele juridice principale sunt acele acte care au o existen?? de sine
st?t?toare independent? de vreo leg?tur? cu alte acte. Majoritatea actelor
juridice de drept civil sunt acte principale оn sensul c? regimul lor
juridic nu este dependent de al altor acte juridice.
Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existen?? de
sine st?t?toare, soarta lor juridic? depinzвnd de soarta unui act juridic
principal. A?a sunt spre exemplu, contractele prin care se constituie
garan?ii, cum ar fi fidejusiunea, amanetul, ipoteca, sunt acte accesorii оn
raport cu actul generator al obliga?iei garantate.
Importan?a acestei clasific?ri se manifest? pe planul examin?rii
validit??ii ?i eficacit??ii acestor acte, soarta juridic? a actelor
accesorii depinzвnd оntrutotul de soarta juridic? a actelor principale.
Оn raport cu cauza sau scopul lor, actele juridice civile pot fi
оmp?r?ite оn acte cauzale ?i acte abstracte.
Actul cauzal este acela pentru a c?rui validitate nu este necesar
examinarea cauzei. Sunt acte abstracte titlurile de valoare, adic?
оnscrisurile оn care sunt оncorporate drepturi de crean??, cum ar fi, spre
exemplu, obliga?iunile cec, cambiile, conosamentele.
Importan?a acestei clasific?ri const? оn aceea c? la actele cauzale,
cauza fiind un element esen?ial pentru valabilitatea lor, lipsa,
falsitatea, ilicitatea ori imoralitatea cauzei sunt sanc?ionate cu
nulitatea actelor respective, оn timp ce actele abstracte fiind deta?ate de
cauza lor, absen?a, nerealizarea, ilicitatea sau imoralitatea cauzei nu au
nici o оnrвurire asupra valabilit??ii lor.
9. Оn func?ie de modul cum pot fi оncheiate, actele juridice civile se
оmpart оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.
Actele juridice personale sunt acele acte care nu pot fi оncheiate
decвt personal, nefiind susceptibile a fi оncheiate prin reprezentant.
Astfel de acte sunt testamentul, c?s?toria, recunoa?terea filia?iei, etc.
Actele juridice оncheiate printr-un reprezentare sunt actele juridice
ce se оncheie de o alt? persoan? оn calitate de reprezentant.
Importan?a acestei clasific?ri const? оn aceea c? actele strict
personale constituind excep?ia, sunt guvernate de norme juridice ce cuprind
unele reguli speciale ce sunt de strict? interpretare ?i aplicare. De
asemenea, оn timp ce valabilitatea actului juridic strict personal se
apreciaz? numai оn raport de persoana sau persoanele ce le оncheie, la
actele оncheiate prin reprezentant se apreciaz? ?i prin persoana
reprezentantului.
10. Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se
clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
Sunt acte juridice numite sau tipice acele care au o denumire
stabilit? de legisla?ia civil?, precum ?i o reglementare proprie. Marea
majoritate a actelor juridice civile sunt numite, cum ar fi, spre exemplu,
contractul de vвnzare-cump?rare, mandatul, loca?ie, depozit, etc.
Prin acte juridice nenumite se оn?eleg acele acte care nu sunt
nominalizate ?i nu au o reglementare proprie оn legisla?ia civil?. Un
asemenea act juridic civil este contractul de vвnzare cu clauz? de
оntre?inere.
Clasificarea actelor numite ?i nenumite prezint? importan?? juridic?
sub aspectul regulilor aplicabile celor dou? categorii de acte. Astfel,
actelor juridice civile nenumite li se aplic? regulile generale ce
reglementeaz? actele juridice sau ale celui cu care are mai mult?
asem?nare.[3]
11. Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se оmpart оn acte
cu executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
Actele cu executare imediat? sunt acele acte a c?ror executare se
produce o singur? dat?, printr-o singur? presta?ie din partea debitorului.
Fac parte din aceast? categorie, darul manual, vвnzarea-cump?rarea unui
bun, cвnd pe loc se pl?te?te pre?ul ?i se pred? bunul.
Actele juridice cu executare succesiv? sunt acele acte a c?ror
executare se realizeaz? prin mai multe presta?ii succesive. Intr? оn
aceast? categorie, contractul de rent? viager?, dona?ia cu sarcina
оntre?inerii, vвnzarea-cump?rarea оn rate etc.
Aceast? clasificare prezint? interes din punct de vedere juridic sub
aspectul sanc?iunilor ce se aplic? оn caz de neexecutare. Astfel, оn timp
ce contractele sinalagmatice cu executare imediat? li se aplic?
rezolu?iunea pentru neexecutarea culpabil? sau necorespunz?toare,
contractelor sinalagmatice cu executare succesiv? li se va aplica
rezilierea. De asemenea, оn cazul actelor juridice cu executare succesiv?,
pentru fiecare presta?ie curge o prescrip?ie extinctiv? distinct?.
12. Оn func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor оn stabilirea con?inutului actului
juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.
Actele juridice subiective se caracterizeaz? prin aceea c? оntreg
con?inutul lor este stabilit prin voin?a p?r?ilor care le-au оncheiat.
Acestea sunt marea majoritate a actelor de drept civil.
Actele juridice condi?ie sunt acele acte al c?ror con?inut este
predeterminat de norme imperative, p?r?ile actelor juridice exprimвndu-?i
voin?a numai оn privin?a na?terii lor. Exemplu de act juridic condi?ie este
c?s?toria.
Aceast? clasificare prezint? importan?? din punct de vedere al
aprecierii condi?iilor de validitate ale celor dou? acte. Astfel,
con?inutul actelor juridice condi?ie fiind reglementat оn mod imperativ de
lege, valabilitatea lor se apreciaz? оn limitele acestor norme juridice
imperative, оn vreme ce aprecierea valabilit??ii actelor subiective al
c?ror con?inut este stabilit de p?r?i se face оn limite mai largi.
Pe de alt? parte, оn timp ce actele juridice condi?ie nu pot fi decвt
cele stabilite ?i reglementate de lege, actele subiective nu se limiteaz?
numai la cele expres reglementate de lege.
Condi?iile de valabilitate ale actelor juridice civile.
Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
o Capacitatea de a contracta;
o Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;
o Un obiect determinat;
o O cauz? licit?.
Оn leg?tur? cu aceste prevederi se impun a fi f?cute unele preciz?ri.
Astfel, de?i textul se refer? la conven?ii, condi?iile enumerate sunt
necesare ?i valabile pentru toate actele juridice, indiferent c? acestea
sunt unilaterale sau bilaterale. Pe de alt? parte, de?i textul se refer? la
consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?, totu?i toate p?r?ile
actului juridic, inclusiv creditorul, trebuie s? exprime un consim??mвnt
valabil.
De asemenea actul juridic este valid nu numai cвnd obiectul este
determinat, ci ?i atunci cвnd acest obiect este doar determinabil, iar оn
ceea ce prive?te cauza nu este suficient ca s? fie numai licit?, ci оn plus
trebuie s? fie real? ?i corespunz?toare regulilor de moral?.[4]
Оn afara condi?iilor ar?tate mai sus, o condi?ie esen?ial? pentru
validitatea actelor juridice o constituie forma pentru actele formale sau
solemne.
Pe lвng? condi?iile esen?iale, actul juridic poate cuprinde ?i
condi?ii neesen?iale sau оntвmpl?toare, a c?ror lips? nu poate influen?a
valabilitatea actelor juridice, cum ar fi, spre exemplu, modalit??ile
actului juridic (termenul ?i condi?ia).
No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de validitate ale actului juridic
civil.
Оn literatura de specialitate, condi?iile esen?iale de validitate ale
actelor juridice au fost desemnate ?i prin termenul de elemente
esen?iale.[5] Nu credem c? ar fi vreo gre?eal? ca pentru desemnarea
termenului de condi?ii esen?iale de validitate ale actelor juridice ?i
expresia “cerin?ele esen?iale de validitate ale actului juridic”.
Prin condi?ii de validitate ale actului juridic trebuie s? de
оn?eleag? toate cerin?ele sau elementele prev?zute de lege sau stabilite de
p?r?i pentru validitatea actului juridic civil.
Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup?
mai multe criterii. Astfel, оn func?ie de aspectele la care se refer?
deosebim condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt
cele care privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc
forma de exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o оmbrac? acest
con?inut.
Оn func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se
оmpart оn esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele
condi?ii care trebuie оndeplinite оn mod obligatoriu, pentru оns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau
nu prezente оn structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra
valabilit??ii acestuia.
Оn sfвr?it, condi?iile actului juridic civil se mai pot clasifica, оn
func?ie de sanc?iunea ce intervine оn caz de nerespectare a lor, оn
condi?iile de validitate a c?ror nerespectare se sanc?ioneaz? cu nulitatea
actului ?i condi?ii de eficacitate a c?ror nerespectare prive?te doar
eficacitatea actului, f?r? nici o оnrвurire asupra valabilit??ii actului
juridic civil.
Capacitatea de a оncheia actul juridic civil
No?iune ?i reglementare legal?.
Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este una din condi?iile
de fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
Prin capacitate de a оncheia acte juridice civile se оn?elege
aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i
obliga?ii civile, prin оncheierea de acte de drept civil.[6] Conceput? оn
acest fel, capacitatea de a оncheia acte juridice civile se оnf??i?eaz? ca
o parte a capacit??ii de folosin?? a persoanei fizice ?i juridice, оn
sensul posibil (aptitudinii) de a avea drepturi ?i obliga?ii civile, precum
?i ca o premis? a capacit??ii de exerci?iu, al?turi de discern?mвnt, de a
dobвndi drepturi subiective civile ?i obliga?ii prin оncheierea de acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, capacitatea de a оncheia acte juridice
civile se оntemeiaz? atвt pe ideea de a dobвndi prin оncheierea de acte
juridice civile.
Sub aspectul reglement?rii legale оn articol …. Enumerвndu-se
condi?iile esen?iale pentru validitatea unui act juridic, la pct 1 se
prevede expres capacitatea de a contracta. Оn afara acestui text de lege,
capacitatea de a оncheia acte juridice civile mai este reglementat? de art
… , potrivit c?ruia “poate contracta orice persoan? ce nu este declarat?
incapabil? de lege” ?i art …., care enumer? persoanele incapabile de a
оncheia contracte ?i anume minorii, interzi?ii, precum ?i to?i acei c?rora
legea le-a prohibit oarecare contracte.
Unele reglement?ri privind capacitatea de a оncheia acte juridice
civile au ca obiect diferite categorii de acte juridice civile. Astfel,
potrivit dispozi?iilor art… , minorul de 16 ani poate dispune prin
testament de jum?tate din bunurile de care poate dispune potrivit legii
persoana major?, iar оn art … se consacr? principiul potrivit c?ruia
“orice persoan? este capabil? de a face testament, dac? nu este oprit? de
lege”. De asemenea, оn toat? materia contractelor de vвnzare-cump?rare
potrivit art …. “Pot cump?ra ?i vinde to?i c?rora nu le este oprit prin
lege”
Principiul capacit??ii ?i excep?ia de la acest principiu
Regula оn aceast? materie, consacrat? оn doctrin? ?i stabilit? ?i de
practica judec?toreasc? este c? orice persoan? are capacitate de a оncheia
acte juridice civile, incapacit??ile constituind excep?ii de la aceast?
regul?. Оn leg?tur? cu aceast? regul? оn articolul 12 C. Civ. Se prevede
expres c? “nimeni nu poate fi оngr?dit оn capacitate de folosin?? ?i nici
lipsit, оn tot sau оn parte, de capacitatea de exerci?iu, decвt оn cazurile
?i condi?iile stabilite de lege”.
Оn ceea ce prive?te persoanele juridice regula capacit??ii de a
оncheia acte juridice este subordonarea principiului specialit??ii
capacitatea de folosin?? consacrat? prin art. 29 din C. Civ. Potrivit
c?ruia “persoana juridic? are capacitate juridic? de folosin?? potrivit
scopului activit??ii ei”
Capacitatea de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere оn momentul
aprob?rii statutului sau regulamentului ei, iar оn cazurile cвnd urmeaz? s?
func?ioneze pe baza regulamentului general privind organiza?iile de stat,
respectiv – din momentul public?rii de c?tre organul competent a hot?rвrii
de оnfiin?are a ei. Dac? statutul urmeaz? s? fie оnregistrat, capacitatea
de folosin?? a persoanei juridice ia na?tere din momentul оnregistr?rii.
Toate actele juridice care nu sunt оncheiate оn vederea realiz?rii
scopului persoanei juridice sunt sanc?ionate cu nulitatea.
Incapacitatea de a оncheia acte juridice trebuie s? fie expres
prev?zut? de lege, iar textele de lege prin care sunt reglementate astfel
de excep?ii sunt de strict? interpretare ?i aplicare.
Fa?? de no?iunea ?i reglement?rile legale privitoare la capacitatea de
a оncheia acte juridice civile, se poate concluziona c? aceast? capacitate
este o stare de drept оn compara?ie cu discern?mвntul care este o stare de
fapt care se apreciaz? de la persoan? la persoan?, оn func?ie de
aptitudinea ?i puterea psihointelectual? a acesteia de a aprecia оntre bine
?i r?u, licit ?i ilicit, moral ?i imoral, etc.[7]
Consim??mвntul
Corela?ia dintre consim??mвnt ?i voin?a juridic?
Pentru ca un act juridic s? ia fiin?? ?i s? produc? efecte, este
absolut necesar? existen?a unei voin?e care s?-l creeze, deoarece actul
juridic este manifestarea de voin?? f?cut? cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a crea, modifica, transmite sau stinge un raport
juridic civil.
Privit? оn realitatea ei psihologic?, voin?a este un fenomen complex
care cuprinde оn con?inutul ei st?ri intelective (senza?ii, percep?ii,
gвndire, memorie); st?ri afective (emo?ii ?i sentimente) ?i st?ri volitive
(reglarea conduitei, propunerea de scopuri deliber?ri, lu?ri de decizii)[8]
?i sub aspectul ei juridic voin?a este un fenomen complex, deoarece
structura ei este format? din dou? elemente: consim??mвnt ?i cauz? a
(scop).
Corela?ia care exist? a?adar, оntre voin?? ?i consim??mвnt este de
tipul оntreg parte, voin?a alc?tuind оntregul, iar consim??mвntul o parte a
acestuia.
Formarea ?i principiile voin?ei juridice
Ceea ce оi determin? pe oameni s? оncheie acte juridice este nevoia lor
de a-?i satisface cerin?ele de ordin material ?i spiritual ale vie?ii
cotidiene. Aceasta оnseamn? c? orice act de voin?? urm?re?te realizarea
unui anumit scop. Sub influen?a nevoilor se formeaz? motivele ac?iunilor
omene?ti, motivele constituind, a?adar, elementul care-l оndeamn? pe om s?-
?i propun? anumite scopuri, iar scopul reprezint? ceea ce omul tinde s?
realizeze. Tocmai aceast? tr?s?tur? a ac?iunii omene?ti, de a urm?ri
con?tient realizarea unui anumit scop, ne оng?duie s? denumim ac?iunea sa
ca act de voin??.
Cвnt?rind motivele care o оndeamn? s? ac?ioneze, persoana delibereaz?
pвn? cвnd intervine motivul determinant care antreneaz? hot?rвrea de a o
оncheia actul juridic proiectat.
Оn procesul psihologic de formare a consim??mвntului distingem, prin
urmare, mai multe etape, ?i anume: reflectarea nevoilor оn con?tiin??,
apari?ia sub — impulsul lor – a motivelor care оndeamn? la ac?iune;
deliberarea; interven?ia motivului determinant care este reprezentarea
intelectual? a scopului principal, urm?rit ?i, оn fine hot?rвrea de a
оncheia actul juridic necesar pentru оmplinirea scopului urm?rit, adic?
pentru оmplinirea nevoilor care au constituit punctul de plecare al
procesului psihologic de formare a voin?ei juridice.
Din punct de vedere juridic intereseaz? numai interven?ia motivului
determinant ?i hot?rвrea de a оncheia actul juridic, care constituie cele
dou? elemente ale voin?ei juridice ?i anume:
a) consim??mвntul, care оnseamn? hot?rвrea de a оncheia actul juridic;
b) cauza prin care se оn?elege scopul concret urm?rit prin оncheierea
actului respectiv, scop a c?rui reprezentare intelectual? a
constituit motivul determinant ale оncheierii actului juridic
civil.
Doctrina juridic? civil? consacr? dou? principii ce guverneaz? voin?a
juridic? ?i anume principiul libert??ii actelor juridice civile, cunoscut
?i sub numele de principiu autonom de voin?? ?i principiul voin?ei reale,
numit ?i principiul voin?ei interne.
De aici rezult? c? subiectele de drept civil sunt libere s? оncheie orice
acte juridice, dar respectвnd legea ?i bunele moravuri. Cu respectarea
legii ?i a regulilor de moral?, subiectele de drept civil pot s? dea
actului juridic оncheiat, con?inutul dorit de ele. Ele sunt, de asemenea,
libere s? modifice sau s? pun? cap?t actului juridic pe care l-au оncheiat.
Pentru a produce efecte juridice, respectiv, pentru a crea, modifica,
transmite sau stinge raporturi juridice de drept civil, voin?a trebuie s?
fie exteriorizat? de forul interior al autorului ei. Cu alte cuvinte,
voin?a intern? trebuie manifestat? оn exterior pentru a fi cunoscut? de
alte persoane. Voin?a juridic? cuprinde, a?adar, dou? elemente: voin?a
intern? (real?) ?i voin?a declarat? (exteriorizat?). Pentru a putea da
na?tere la efecte juridice оntre voin?a intern? ?i cea declarat? trebuie s?
existe o concordan?? deplin?. Exist? оns? cazuri оn care nu exist?
concordan?? оntre voin?a ?i cea intern?, situa?ie оn care se ridic?
problema c?reia dintre acesteia trebuie s? i se acorde prioritate.
Defini?ia ?i cerin?ele de validitate ale consim??mвntului
Consim??mвntul este condi?ia esen?ial?, de fond, prev?zut? de lege,
pentru validitatea actului juridic civil.
Prin consim??mвnt se оn?elege hot?rвrea unei persoane de a se obliga
juridice?te ?i manifestarea оn exterior a acestei hot?rвri. Consim??mвntul
este оn aceast? accep?iune, un element fundamental ?i necesar al oric?rui
act juridic civil.
Оntr-un alt sens, mai apropiat de sensul etimologic al cuvвntului prin
consim??mвnt se desemneaz? acordul de voin?? al p?r?ilor, оn actele
juridice bilaterale ?i multilaterale.[9]
Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
a) hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?. Atвta
timp cвt consim??mвntul nu a fost exteriorizat nu are nici o semnifica?ie
juridic?.
Formele declara?iei de voin?? pot fi alese liber de c?tre cei ce оncheie
actul juridic cu excep?ia cazurilor prev?zute de lege, cвnd manifestarea de
voin?? trebuie s? оmbrace o form? special?.
Modurile de exteriorizare a consim??mвntului sunt variate. Vorbele ?i
оnscrisurile sunt cele mai frecvente. Dar оn afar? de declara?ia expres?,
f?cut? verbal, оn scris sau chiar printr-un gest, spre exemplu chemarea
unui taxi, consim??mвntul se mai poate manifesta ?i prin s?vвr?irea unei
ac?iuni cum ar fi, spre exemplu, оnceperea execut?rii unui mandat din care
rezult? оn mod concludent acceptarea mandatului ori chiar prin adoptarea
unei anumite atitudini (sta?ionarea taxiurilor оn anumite locuri ce le sunt
rezervate).
Оn literatura de specialitate, ca ?i оn practica judiciar? s-a pus
problema valorii juridice a t?cerii. Оn principiu t?cerea prin ea оns??i nu
poate valora consim??mвntul.
Cu toate acestea, legea prevede unele cazuri оn care t?cerea valoreaz?
consim??mвntul. Astfel, dac? dup? expirarea termenului stipulat prin
contractul de loca?iune, locatarul r?mвne ?i este l?sat оn posesia bunului,
loca?iunea se consider? reоnnoit? care se nume?te tacit? reloca?iune.
T?cerea mai poate valora consim??mвntul atunci cвnd p?r?ile atribuie
t?cerii semnifica?ie juridic? de consim??mвnt sau o astfel de semnifica?ie
rezult? din obicei.
b) consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are
discern?mвnt. Actul juridic civil fiind un act de voin??, autorii
manifestarea de voin?? trebuie s? aib? puterea de a discerne ?i a aprecia
consecin?ele actului juridic pe care le оncheie.
Persoanele care au deplin? capacitate de exerci?iu, sunt prezumate c? au
discern?mвnt. Minorii pвn? la vвrsta de 15 ani aliena?ii mintali ?i debilii
mintali pu?i sub interdic?ie judec?toreasc? sunt prezuma?i c? au
discern?mвntul necesar s? оncheie acte juridice civile, fie datorit?
vвrstei lor fragede, fie datorit? st?rii lor de s?n?tate mintal?.
Оntre 15 ?i 18 ani minorii au capacitate de exerci?iu restrвns? ?i оn
aceast? perioad? discern?mвntul lor juridic este оn curs de formare. Ei au
discern?mвnt, оns? le lipse?te experien?a vie?ii juridice, motiv pentru
care actele lor juridice sunt оncuviin?ate оn prealabil de ocrotitorii lor
legali.
c) consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic. De
aici consecin?a c? obliga?iile de ordin moral, cele de polite?e sau pur
amicale, precum ?i cele оncheiate sub o condi?ie pur postetativ?, a c?rei
realizare depinde exclusiv de voin?a celui ce se oblig?, nu sunt obliga?ii
juridice. Оn aceste cazuri, declara?ia de voin?? nu are valoare juridic?,
fiindc? lipse?te inten?ia de a se obliga juridice?te.
d) Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.
Caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului poate fi alterat de
anumite оmprejur?ri denumite vicii de consim??mвnt. Оntr-adev?r, potrivit
dispozi?iilor art, c civ “consim??mвntul nu este valabil cвnd este dat prin
eroare, smuls prin violen?? sau surprins prin dol”. Viciile care altereaz?
caracterul con?tient ?i liber al consim??mвntului sunt: eroarea, dolul,
violen?a ?i leziunea.
Viciile de consim??mвnt
Eroarea. Eroarea este o fals? reprezentare a realit??ii la оncheierea
unui act juridic. Оn raport cu consecin?ele pe care le produce eroarea
poate distinge voin?a juridic?, poate vicia consim??mвntul sau poate s? nu
aib? nici o influen?? asupra voin?ei, fiind indiferent din punct de vedere
juridic. Rezult?, a?adar, c? оn func?ie de efectele la care d? na?tere,
eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumit? ?i distinctiv de
voin??, eroare-viciu de consim??mвnt ?i eroare indiferent?.
Eroarea obstacol este cea mai grav? form? de eroare, ea оmpiedicвnd
formarea actului juridic. Acest fel de eroare se оntвlne?te оn cazul оn
care ea cade asupra naturii actului juridic, adic? o parte crede c? оncheie
un act juridic de vвnzare-cump?rare, iar cealalt? parte c? оncheie un act
juridic de dona?ie, precum ?i оn cazul оn care eroarea cade asupra
identit??ii obiectului, respectiv, o parte crede c? obiectul actului
juridic este un apartament, iar cealalt? parte c? obiectul actului оl
constituie o garsonier?.
Eroarea obstacol оmpiedicвnd formarea actului juridic echivaleaz? cu
lipsa consim??mвntului ceea ce atrage dup? sine nulitatea actului juridic
civil оncheiat sub imperiul acestei erori.
Eroarea viciaz? consim??mвntul оn dou? cazuri ?i anume: cвnd eroarea cade
asupra calit??ilor substan?iale ale obiectului adic? asupra acelor calit??i
care au fost determinante la оncheierea actului juridic ?i f?r? de care –
dac? n-ar fi intervenit eroarea – actul nu s-ar fi оncheiat (de exemplu, se
crede c? se cump?r? un tablou original al unui pictor renumit ?i оn
realitate este o copie) ?i atunci cвnd eroarea cade asupra identit??ii sau
asupra calit??ilor speciale ale persoanei celui cu care s-a оncheiat
contractul, оn acele contracte оn care considera?ia persoanei
cocontractului ?i a calit??ilor sale speciale (aptitudini deosebite,
talent, reputa?ie etc.) sunt hot?rвtoare la оncheierea contractului (actul
cu titlu gratuit, mandat, depozit, angajarea de speciali?ti sau arti?ti).
Prin urmare, ceea ce viciaz? consim??mвntul ?i anularea actului juridic
este eroarea asupra motivului determinant, dac? acest motiv a fost o
calitate substan?ial? a obiectului sau identitatea ori оnsu?irile speciale
ale persoanei cocontractului.
Actele juridice civile оncheiate sub imperiul erorii sunt sanc?ionate cu
nulitate relativ?.
Оn toate celelalte cazuri, eroarea este considerat? ca indiferent?. Ea nu
viciaz? consim??mвntul ?i ca atare nu are nici o influen?? asupra
valabilit??ii actului juridic (de exemplu, eroarea asupra calit??ilor
nesubstan?iale) erori de calcul.
Оn func?ie de natura realit??ii fals reprezentate, eroare poate fi:
eroare de fapt, adic? o fals? reprezentare a realit??ii faptelor ?i eroarea
de drept care const? оn falsa reprezentare a existen?ei ori con?inutului
unei legi.
Problema admisibilit??ii erorii de drept ca viciu de consim??mвnt este
controversat. Unii autori invocвnd argumente rezultвnd din obliga?ia
cunoa?terii legii оntemeiaz? pe prezum?ia de cunoa?tere a legii consider?
c? eroarea de drept nu poate fi invocat? ca viciu de consim??mвnt.[10]
Consider?m al?turi de marea majoritate a autorilor, precum ?i de practica
judec?toreasc? c? eroarea de drept poate fi invocat ca viciu de
consim??mвnt. Eroarea de drept оn m?sura оn care produce acelea?i efecte ca
?i eroarea de fapt nu poate fi respins? ca viciu de consim??mвnt, deoarece
cel ce invoc? eroarea de drept nu caut? s? se sustrag? de la aplicarea
legii civile, ci se m?rgine?te s? arate c? a avut o fals? reprezentare a
realit??ii cu privire la aceasta, ceea ce are ca urmare anularea actului
juridic.
Pentru ca falsa reprezentare a realit??ii la оncheierea unui act juridic
civil s? fie viciu de consim??mвnt trebuiesc оndeplinite cumulativ
urm?toarele dou? condi?ii: elementul asupra c?ruia cade eroarea trebuie s?
fie hot?rвtor, determinant pentru оncheierea actului juridic, оn sensul c?
dac? ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu se оncheia ?i faptul – la
contracte – c? cel?lalt contractant a cunoscut sau trebuie s? cunoasc?, оn
оmprejur?rile date, c? motivul determinant asupra c?ruia a purtat eroarea,
a fost determinant, hot?rвtor pentru оncheierea actului juridic.
Conform principiilor proba?iunii judiciare, dovada erorii trebuie s? fie
f?cut? de cel ce invoc? eroarea ca viciu de consim??mвnt. Fiind un fapt
juridic eroarea poate fi dovedit? prin orice mijloc de prob? admis de lege,
inclusiv prin martori ?i prezum?ii.
Dolul (viclenia). Dolul este inducerea оn eroare a unei persoane prin
folosirea de mijloace viclene оn scopul de a o determina s? оncheie un act
juridic. Dolul nu viciaz? consim??mвntul direct, ci prin mijlocirea erorii
pe care o provoac?. Ceea ce viciaz? consim??mвntul este, a?adar, eroarea
provocat? de dol. Victima dolului nu se оn?eal?, ci este оn?elat?, fiind
indus? оn eroare de o alt? persoan? prin mijloace viclene.
Dolul ca viciu de consim??mвnt presupune dou? elemente ?i anume, un
element subiectiv inten?ional, constвnd оn inten?ia de a induce o persoan?
оn eroare pentru a o determina s? оncheie un act juridic ?i un element
obiectiv, material care const? оn оntrebuin?area de mijloace viclene prin
care se оn?eleg acte combinate de ?iretenie, abilit??i sau ma?ina?iuni cu
caracter de оn?el?ciune, prin intermediul c?rora se realizeaz? inten?ia de
inducere оn eroare. Acest element al dolului poate consta nu numai dintr-o
ac?iune, ci dintr-o omisiune, dolul fiind cunoscut оn acest caz prin
denumirea de dol prin reticen?? ?i const? оn necomunicarea celeilalte p?r?i
a unor оmprejur?ri esen?iale pentru оncheierea actului.
Din aceste prevederi legale rezult? c? pentru a fi viciu de consim??mвnt,
dolul trebuie s? оndeplineasc? cumulativ, urm?toarele dou? condi?ii: оn
primul rвnd eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?rвtoare
pentru оncheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor
“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele оn a?a fel оncвt f?r?
existen?a ei actul nu s-ar fi оncheiat”[11] ?i оn al doilea rвnd dolul s?
emane de la cel?lalt cocontractant.
Caracterul determinant, hot?rвtor al dolului se apreciaz? ca ?i la
eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, оn func?ie de experien?a
de via??, preg?tirea ?i alte оmprejur?ri care оl privesc pe cel ce se
pretinde victima dolului.
Оn ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele
viclene оntrebuin?ate de una din p?r?i, оn literatura de specialitate s-a
admis c? aceast? condi?ie este оndeplinit? ?i atunci cвnd provine de la un
ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? оmprejurare, precum ?i
atunci cвnd mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte
p?r?i.
Cвnd eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?rвtor care a
determinat consim??mвntul, dolul se nume?te principal ?i conduce la
nulitatea relativ? a actului.
Cвnd, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?rвtor
al consim??mвntului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la
ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?
s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).
Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci
dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin
orice mijloace de prob?.
De?i dolul nu este decвt o eroare provocat?, el prezint? totu?i o
utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul
viciaz? consim??mвntul ?i atunci cвnd poart? asupra altor elemente decвt
calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori оnsu?irile
speciale ale persoanei cocontractantului, оn acele contracte оn care
considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de
dovedit decвt eroarea, c?ci pe cвnd la dol obiectul probei оl constituie
elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,
dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa
reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.
Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, оn a?a fel
оncвt оi insufl? acesteia o temere care o determin? s? оncheie un act
juridic pe care altfel nu l-ar fi оncheiat.
Violen?a sau constrвngerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?
(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci cвnd amenin?area cu un r?u prive?te
integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?
(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a
reputa?iei persoanei etc.
Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:
a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?
(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea
unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,
amenin?area de p?r?sire etc.)
b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrвng?
victima violen?ei s? оncheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi
оncheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia оn func?ie de
criteriile subiective, vвrst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.
Ceea ce viciaz? consim??mвntul este mai degrab?, teama insuflat? de
violen??, decвt оns??i violen?a, care r?mвne faptul exterior ce provoac?
temerea. Starea psihologic? de team? оn care o persoan? se transpune sub
influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?
s? оncheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar
fi fost liber?.
Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mвntul ?i s? poat? conduce la
anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?
amenin?area se refer? la un r?u оn a c?rui producere nu se vede nimic
ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era оndrept??it s? o
s?vвr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului
s?vвr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.
De asemenea, pentru a vicia consim??mвntul, violen?a nu trebuie s? fie
numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?rвtoare pentru victima
violen?ei de a оncheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant
al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind
victima violen?ei cum ar fi, vвrsta, gradul de cultur? la acesteia, locul
unde s-a exercitat violen?a.
Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt
cocontractant.
Оn literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?
consim??mвntul nu numai cвnd, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci
cвnd temerea este insuflat? de оmprejur?rile exterioare, obiective ce
constituie starea de necesitate.[12]
Actele juridice оncheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu
nulitatea relativ?.
Leziunea. Prin leziune se оn?elege paguba material? pe care o sufer? una
din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele
dou? presta?ii, existente, оn chiar momentul оncheierii contractului.
Elementele leziunii difer? оn func?ie de concep?ia ce a stat la baza
reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?
structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare оntre
contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie оn care se afl? una din
p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.
Оn concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume
la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?
presta?ii.
Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer оntrunite,
cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i
nemijlocit? a оncheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe оn
raport cu momentul оncheierii actului ?i dispropor?ia de valoare оntre
presta?ii s? fie v?dit?.
Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce
оndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de
administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt
оncheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrвns? f?r?
оncuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.
Cauza actului juridic civil
No?iunea cauzei actului juridic civil
Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.
Cauza constituie al?turi de consim??mвnt cel de al doilea element al
voin?ei juridice.
Prin cauz? se оn?elege scopul concret оn vederea c?ruia se оncheie un act
juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului
juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se
realizeaz? оnainte ?i оn vederea оncheierii actului juridic civil. Tocmai
оn vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile оncheie actul juridic.
Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? оn parte.
Aceasta оnseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de
voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?
proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la
contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.
Elementele cauzei
Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mвntului
care const? оn reprezentarea sau considerarea, оn contractul bilaterale
oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, оn contractele reale,
remiterea bunului, iar оn actele juridice gratuite, inten?ia de
liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i
invariabil acela?i, оn aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat
al consim??mвntului constituie cel de al doilea element al cauzei, el
reprezentвnd mobilul principal ce a determinat оncheierea actului juridic.
Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act
juridic la altul. A?a, spre exemplu, оn contractele de vвnzare-cump?rare
scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobвndirea dreptului de
proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un
contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, оn
func?ie de destina?ia concret? оn vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.
Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,
elementul concret, subiectiv ?i variabil.
Condi?iile de validitate ale cauzei
Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ
urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.
Оn actele juridice civile cauza lipse?te atunci cвnd una din p?r?i nu are
discern?mвnt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale
sale – consim??mвntul ?i cauza – presupune existen?a discern?mвntului. Оn
acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului
juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mвntului.
Cauza este inexistent? ?i atunci cвnd lipse?te scopul imediat al actului
juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la
contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului оn actele juridice
reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate оn actele juridice cu titlu
gratuit. Оn astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate
absolut?.
Cauza nu este real? atunci cвnd exist? eroarea asupra motivului
determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei
atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.
Sanc?iunea actului juridic civil оn care cauza are caracter ilicit este
nulitatea absolut?.
Obiectul actului juridic civil
No?iune
Оn literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului
juridic civil este controversat?. Оn leg?tur? cu aceasta оn principal, au
fost formulate trei opinii. Astfel оntr-o prim? opinie se consider? c?
obiectul actului juridic const? оn crearea, modificarea, transmiterea ori
stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face
confuzie оntre obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.
Оntr-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const?
оn interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic оn
temeiul ?i оn limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag?
оn mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune
care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decвt obiectului actului
juridic civil.[14]
Оn sfвr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil
este оnsu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act
juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic оl constituie
conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt
оndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast?
opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la
obiectul actului juridic.
Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se
оn?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile
sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se
ab?in?.
Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?
оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:
a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim?
condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu
se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.
Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? оn momentul оncheierii
actului juridic.
Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu
excep?ia succesiunilor nedeschise оnc?.
b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;
c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau
determinabil;
obiectul este determinat cвnd se precizeaz? elementele care оl
individualizeaz? ?i este determinabil cвnd se prev?d оn actul juridic
suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat оn viitor.
Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii
exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit
cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe,
condi?ia este оndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?
оns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin
indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea
unor criterii de determinare viitoare a acestora.
d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie
este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate
obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i
de neоnvins ?i nu de imposibilitatea rezultвnd din nepriceperea debitorului
sau din cauze relative (subiective). Оn cazul obliga?iilor de a da un bun
cert, imposibilitatea nu poate proveni decвt din cauza pieririi bunului
respectiv, intervenit? anterior, оncheierii actului, iar оn cazul
obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai оn ipoteza
cвnd nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a
lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de
executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu
condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.
e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor
regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului
juridic civil trebuie s? fie conform atвt cu legea, cвt ?i cu regulile de
moral?. Actele juridice оncheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt
sanc?ionate cu nulitate absolut?;
f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui
ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate
deci promite оntr-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u
personal, afar? de cazul cвnd aceast? promisiune se face оn calitate de
mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s?
consimt? la оncheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se
promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele
pentru a convinge pe ter? s? оncheie actul juridic;
g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele juridice
constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?
s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este
consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga
оn mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi
decвt are el оnsu?i.
Forma actului juridic civil
Principiul consensualismului actelor juridice civile
Оn principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii
vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum,
prin vorbe, prin оnscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru
оncheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord
de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe
care o оmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a
fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta оn anumite forme.
Prin urmare, оn principiu, actele juridice sunt consensuale оn оn?elesul
c? ele se оncheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la
care eman?.
No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice
civile.
Prin form? a actului juridic civil se оn?elege modalitatea de
exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea,
modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i
оntr-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint?
modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??.
Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile,
оn func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting
trei condi?ii de form? ?i anume:
a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea actului
juridic civil;
b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului
juridic civil;
c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic
civil.
Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice
pentru validitatea c?rora se cer оndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii
absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La
actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate.
Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? оn
necesitatea оndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i
privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia оncheierii actului juridic.
Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic
civil este determinat?, оn primul rвnd, de nevoia asigur?rii deplinei
libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mвntului оn al doilea rвnd,
de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au
actele ce necesit? оncheierea lor оntr-o anumit? form? ?i, оn al treilea
rвnd, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea
condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin
con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor.
Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz?
printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume:
este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind
sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres?
de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este ,
оn principiu, exclusiv?, оn sensul c?, de regul?, actul se оncheie оn form?
autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia
testamentului.[17]
Forma ad validatem trebuie s? cuprind? оntregul con?inut al actului
juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se
determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice
aflate оn raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar
dac? ele privite separat nu trebuie s? оndeplineasc? aceast? condi?ie,
trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu,
mandatul pentru оncheierea unui act formal trebuie s? оmbrace forma
autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act
formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn.
Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de
inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?.
c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut?
actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? оn cerin?a
оntocmirii оn scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme
s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de
proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra
validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, оn
principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt
mijloc de prob?.
Forma ad probationem a fost considerat? оn literatura de specialitate ca
reprezentвnd, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece
manifestarea de voin?? trebuie f?cut? оn form? scris?,[18] fie ca o
limitare adus? aceluia?i principiu, оn sensul c? nedovedirea raportului
juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? оns??i ineficacitatea
acestui raport juridic[19]
d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil
Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face
actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la
оncheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, оn primul rвnd,
la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se
transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga
omnes.
Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil
este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi
sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului
juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului
fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane
de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au оncheiat.
Actul оncheiat este valabil ?i va produce efecte оntre p?r?i, оns? el nu
este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace.
Nulitatea actului juridic civil
Defini?ie ?i func?iile nulit??ii
Оn lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice оn codul civil,
literatura de specialitate abund? оn defini?ii, care, оns?, au un numitor
comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine
cвnd se оnfrвnge o dispozi?ie legal?, cu ocazia оncheierii unui act
juridic.
Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? оnc?lcarea
normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la оncheierea
lui.[20]
Analizвnd finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, оn
opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atвt un rol
preventiv, cвt ?i unul represiv.
Prin urmare, nulitatea urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una
sanc?ionatorie.
Func?ia preventiv? a nulit??ii const? оn amenin?area cu distrugerea
efectelor actului juridic, dac? acesta se оncheie cu nesocotirea
dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate.
Оntr-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c?
nimice?te aparen?a creat? prin acest act, оmprejurare ce poate produce
prejudicii atвt p?r?ilor, cвt ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se
verifice оn prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru
a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a оncheiat. O asemenea
verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele
solemne, оns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea
majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile
au tot interesul pentru a preоntвmpina distrugerea efectelor actului
juridic, s? observe prevederile legii civile оnainte de оncheierea lui ?i
s? se conformeze lor.
Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? оncheierea actului juridic,
avвnd drept scop fie оnl?turarea efectelor contrare legii, pe care le
con?ine acest act, fie оncheierea actului оn totalitate, dac? nu este
posibil? men?inerea lui prin оndep?rtarea clauzelor stipulate оn dispre?ul
unor dispozi?ii imperative ale legii.
De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu
ineficien?a probatorie a оnscrisului constatator.
Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte
juridice legea cere оntocmirea unui оnscris. Acest оnscris, pentru a
constitui instrument probator trebuie s? оndeplineasc? anumite condi?ii
prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a
оnscrisului doveditor, ceea ce оnseamn? c? оnscrisul este lipsit de
efectele sale оn materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor
juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?.
Dac? оnscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor
juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea оnscrisului atrage ?i
nulitatea actului juridic.
Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic
Оn dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? оn dou?
adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum
producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil?
sau, altfel spus, actul juridic era nimicit оn totalitate, neexistвnd
posibilitatea men?inerii lui par?iale cu оnl?turarea clauzelor prin care s-
a оnc?lcat legea.
Оn concep?ia clasic?, care se afla оnc? sub influen?a dreptului roman,
nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, оn totalitatea
sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a оncheiat cu
nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area
actului juridic оn оntregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor
efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i оn dreptul
roman.
Оn concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor
nulit??ii оn raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii
trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii,
celelalte efecte ale actului men?inвndu-se. Оn aceast? concep?ie, nulitatea
este оn principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii оn aceast?
concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au
оnl?turat efectele care contravin legii.
Concep?ia dreptului romвn contemporan asupra nulit??ii actului juridic
este aceea a unei nulit??i оn principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea
actului juridic avвnd menirea de a suprima numai efectele care contravin
dispozi?iilor legale оnc?lcate la оncheierea actului, l?sвndu-se neatinse
celelalte efecte.
Оn aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci cвnd
clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i
determinant? a оncheierii actului juridic.
Clasificare nulit??ii actelor juridice
Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport de
mai multe criterii, astfel:
1. Оn raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei
juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate
relativ?.
Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine оn caz de
nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme de drept
care ocrote?te un interes general, public.[21]
Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine оn cazul de
nerespectare, cu ocazia оncheierii unui act juridic, a unei norme de drept
care ocrote?te un interes particular, privat.[22]
Оndoctrin? ?i оn jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut?
expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va
fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau
“actul poate fi anulat”.
Оn raport de оntinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau
par?ial?.
Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic оn
оntregime.
Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale
actului juridic acesta r?mвnвnd оn fiin?? ?i producвndu-?i celelalte
efecte.
Оn dreptul civil romвn, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar
nulitatea total? excep?ia, aceasta оnsemnвnd c? nulitatea unei clauze a
actului juridic nu atrage ineficacitatea оntregului act, ea m?rginindu-se
numai la acea clauz?.
Nulitatea total? va interveni ori de cвte ori clauza (sau clauzele)
care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a
оncheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i оnstr?inarea lor).
Оn raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze
expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?.
Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut?
anume оntr-o dispozi?ie legal?.
Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi
prev?zut? expres de lege, rezult? оn mod neоndoelnic din felul de
exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.
Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobвndite оn timpul c?s?toriei, de
oricare dintre so?i, sunt, de la data dobвndirii lor, bunuri comune ale
so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”.
Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor
prevederi legale rezult? c? оnc?lcarea acestora atrage nulitatea actului
juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii.
Suntem оn prezen?a unei nulit??i virtuale.
Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care
declar?: “Testamentul trebuie s? fie оntocmit оn form? scris?, cu indicarea
locului ?i datei оntocmirii lui, s? fie semnat cu mвna proprie a
testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c?
contractul de vвnzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie оncheiat
оn form? scris?, autentificat notarial ?i оnregistrat la birourile de
inventariere tehnic?.
Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni
Оn raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat?
nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?.
Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic оncheiat cu
nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume:
capacitatea de a contracta, consim??mвntul valabil al p?r?ii ce se oblig?,
un obiect determinat ?i o cauz? licit?.
Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede
expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite
de c?tre doctrin?.
Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic оncheiat cu
nerespectarea formei cerute de lege ad validatem.
Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic
ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i.
2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre nulitate de
drept ?i nulitate judiciar?.
Nulitatea de drept este aceea care opereaz? оn puterea legii,
independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti.
Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?,
care lipse?te de efecte actul juridic civil.
Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar cвnd nulitatea era
prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera оn puterea
legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.
Оn dreptul civil romвn, distinc?ia оntre nulit??ile de drept ?i
judiciare este nesemnificativ? оn practic?, deoarece оn toate cazurile,
indiferent c? suntem оn prezen?a unei nulit??i absolute, cвnd instan?a
constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, cвnd instan?a
pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul?
intervine organul jurisdic?ional.
Оn legisla?ia romвn? exist? texte care declar? “nul de drept” un act
juridic, dar, pentru a оnl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se
impune o hot?rвre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?,
art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este
nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.
La noi оn ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al
c?rui consim??mвnt a fost viciat prin оn?el?ciune, violen??, amenin?are оn
urma unei оnvoieli dolosive sau оn urma unui concurs de оmprejur?ri grele
poate cere anulare conven?iei”
Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate,
desfiin?вnd situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.
Cauzele de nulitate a actului juridic
Privite оn general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-
ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care
reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.
Оn doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic
urm?toarele:
. Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a
оncheia actul juridic;
. Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic
(consim??mвntul, obiectul, cauza);
. Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;
. Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;
. Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i
bunurilor moravuri;
. Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;
. Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele
acte juridice;
. Frauda legii.
De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la
nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.
Cauze de nulitate absolut?
Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine оn
urm?toarele cazuri:
o Cвnd se оncalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil?
a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a
incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui
interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este
prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care
sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii
de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului
specialit??ii de c?tre persoana juridic?;
o Cвnd actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie
esen?ial? pentru validitatea lui consim??mвntul, obiectul, cauza.
Consim??mвntul lipse?te cu des?vвr?ire оn cazul erorii-obstacol, cвnd
voin?a celor dou? p?r?i nu s-a оntвlnit pentru a se оncheia valabil
actul juridic. Оn acest caz nu suntem оn prezen?a unui viciu de
consim??mвnt, ci оn prezen?a unui obstacol la оncheierea actului
juridic;
o Cвnd obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau
imoral);
o Cвnd cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau
imoral?);
o Cвnd forma cerut? de lege оn mod obligatoriu, nu a fost respectat? de
p?r?i;
o Cвnd au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii
publice ?i bunele moravuri;
o Cвnd lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este
valabil?, оntrucвt s-a acordat cu оnc?lcarea legii;
o Cвnd pentru actul juridic оncheiat s-a fraudat legea.
Cauze de nulitate relativ?
Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine оn
urm?toarele cazuri:
o Cвnd consim??mвntul exprimat оn actul juridic a fost viciat prin eroare,
dol, violen?? sau leziuni;
o Cвnd a lipsit discern?mвntul uneia din p?r?i оn momentul оncheierii
actului juridic;
o Cвnd actul juridic a fost оncheiat de persoane lipsite de capacitate de
exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu
capacitate de exerci?iu restrвns?, care n-au avut оncuviin??rile
prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic оncheiat de persoane
lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub
interdic?ie); b) actul juridic оncheiat de un minor cu capacitatea de
exerci?iu restrвns?, f?r? оncuviin?area ocrotitorului legal, act care
este lezionar pentru minor; c) actul juridic оncheiat f?r? оncuviin?area
autorit??ii tutelare.
o Cвnd actul juridic a fost оncheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale
prev?zute оn scopul ocrotirii unor interese particulare.
Regimul juridic al nulit??ii
Clasificarea nulit??ii оn absolut? ?i relativ? este deosebit de
important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de
nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului
ocrotit prin norma juridic? оnc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel
general, ob?tesc, atunci sanc?iunea оnc?lc?rii legii este nulitatea
absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este
particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea
оnc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.
Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atвt
nulitatea absolut? cвt ?i nulitatea relativ?.
Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea
relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b)
prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii
prin confirmarea actului juridic.
Оn cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii
absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.
Regimul juridic al nulit??ii absolute
Regulile care cвrmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:
a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?.
Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avвnzii cauz?
ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?,
оns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza
nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area
retroactiv? a actului juridic, invocвnd chiar cauza pe care a invocat-
o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a оnc?lcat o dispozi?ie
legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general
ob?tesc. Se acord? neоndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de
interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Оntrucвt, actele
juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora,
num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de
restrвns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca
nulitatea absolut? a acestuia numai оn m?sura оn care actul juridic le
este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit
de lege.
b) Ac?iunea оn nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta оnseamn?
c? ac?iunea оn constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat?
oricвnd, nefiind оngr?dit de vreo durat? оn timp de la оncheierea
actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii оn nulitate absolut? rezult?
din dou? оmprejur?ri:
1. Fiind o ac?iune оn constatarea unei nulit??i opereaz? оn
puterea legii;
2. Este expres prev?zut? de text.
c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului.
Оntrucвt nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor
interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de
a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi
confirmat. P?r?ile nu au decвt posibilitatea de a оncheia un act
juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va
fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? оncepe оn momentul
оncheierii lui. Vechiul act juridic va r?mвne оn continuare nul.
Exem c?s?toria.
Regimul juridic al nulit??ii relative
Regulile care cвrmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:
Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de
dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.
De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mвnt nu poate fi
invocat? decвt de partea al c?rui consim??mвnt a fost viciat la оncheierea
actului juridic, deoarece numai оn vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a
statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv?
poate aprecia, оn ce m?sur? consim??mвntul i-a fost viciat, ?i оn ce m?sur?
i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea
relativ? a actului juridic respectiv.
Sunt situa?ii cвnd fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca
nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost оncheiat оntre doi
minori, fiecare dintre ace?tia va fi оn drept s? invoce nulitatea relativ?
a contractului.
Mai trebuie men?ionat situa?ia оn care fiecare parte contractant? poate
invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice
diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa
capacit??ii de exerci?iu la оncheierea contractului, iar cealalt? pentru un
viciu de consim??mвnt (eroarea de exemplu).
Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, оn m?sura
оn care ac?iunea оn anulare nu are un caracter stric personal.
Ac?iunea оn nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive.
Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el оncepe s? curg? dup?
distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “
Prescrip?ia оncepe s? curg? din ziua оn care s-a n?scut dreptul la ac?iune;
dreptul la ac?iune se na?te din ziua cвnd persoana a aflat sau trebuia s?
afle, c? i-a fost оnc?lcat un drept”. Оn caz de viclenie ori eroare sau оn
celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia оncepe s? curg? de la data cвnd
cel оndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i
оncuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, оns? cel mai tвrziu de la
оmplinirea a 18 luni de la data оncheierii actului”
De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la
ac?iunile avвnd un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile
nepatrimoniale, ele sunt оn principiu imprescriptibile.
Dup? оmplinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune оn anulare
actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale
de excep?ie, oricвnd, оntrucвt numai dreptul la ac?iune se stinge.
Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.
Confirmarea nu este altceva decвt un act juridic unilateral prin care o
persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act
juridic.
Confirmarea poate fi f?cut? оn dou? moduri: expres ?i tacit
Confirmarea expres? se face printr-un оnscris (numit act confirmativ),
care trebuie s? оndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante
condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este
decвt persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie
s? fie capabil?, iar consim??mвntul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De
aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decвt
dup? оncetarea incapacit??ii sau dup? оncetarea sau descoperirea viciului
de consim??mвnt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul
actului juridic pe care-l confirm?.
Actul de confirmare expres? trebuie s? оndeplineasc? ?i el condi?iile de
valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic
(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a
la ac?iunea оn anulare.
Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.
Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului
juridic dispare retroactiv aceasta оnsemnвnd c?, dup? confirmare, partea nu
mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de
ac?iune, nici pe cale de excep?ie.
Constatarea nulit??ii absolute ?i pronun?area nulit??ii relative.
Desfiin?area efectelor actului juridic lovit de nulitate absolut? sau de
nulitate relativ? trebuie s? fie opera instan?ei judec?tore?ti. Este de
notat c? rolul instan?ei judec?tore?ti nu este acela?i оn cazul celor dou?
nulit??i (absolut? ?i relativ?).
Nulitatea absolut? opereaz? prin puterea legii, chiar din momentul
оncheierii actului juridic. Оntrucвt actul juridic nu a luat fiin?? оn mod
legal, dac? p?r?ile ajung la оn?elegere cu privire la recunoa?terea
nulit??ii actului juridic, nu este necesar s? se recurg? la sesizarea
instan?ei judec?tore?ti pentru a constata nulitatea absolut?. Fa?? de
оmprejurarea c? a devenit o practic? constant? recurgerea la autorit??ile
justi?iei pentru constatarea nulit??ii absolute, conchidem c? acordul
p?r?ilor referitor la recunoa?terea nulit??ii absolute este, de regul?,
irealizabil?.
Prin urmare nulitatea absolut? este constatat? de instan?a de
judec?toreasc?, care face o aplicare necesar? a legii, nu o apreciere
proprie. Ac?iunea оn constatarea nulit??ii absolute este imprescriptibil?.
Оn contrast cu nulitatea absolut?, nulitatea relativ? nu opereaz? prin
puterea legii, оntrucвt actul juridic anulabil a luat fiin?? ?i el necesit?
a fi desfiin?at de c?tre instan?a judec?toreasc?.
Prin urmare, nulitatea relativ? este supus? aprecierii instan?ei
judec?tore?ti, care o pronun??, ?i ea opereaz? deci prin puterea hot?rвrii
judec?tore?ti.
Este necesar a оnvedera c? ?i p?r?ile au posibilitatea s? desfiin?eze
actul juridic anulabil, dar dac? nu se оn?eleg, partea оndrept??it? trebuie
s? intenteze ac?iune оn justi?ie. Cum aceast? ac?iune este prescriptibil?
оn termenul general de prescrip?ie (trei ani), оn cazul оn care partea a
pierdut acest termen, actul juridic nu mai poate fi desfiin?at ?i el r?mвne
valabil, chiar dac? anterior fusese susceptibil de anulare.
Оn literatura juridic? s-a precizat c? ac?iunea оn nulitate este o
ac?iune autonom?, care are drept scop s? restabileasc? ordinea de drept
оnc?lcat?. Chiar dac? actul juridic оncheiat cu оnc?lcarea legii a produs
unele consecin?e patrimoniale, scopul principal al ac?iunii оn nulitate
este оnl?turarea efectelor actului juridic nul ?i abia apoi repararea
daunelor patrimoniale. Iat? de ce se afirm? c? ac?iunea оn nulitate este o
ac?iune autonom?, care urm?re?te s? asigure preem?iunea ordinii de drept.
Efectele nulit??ii actului juridic
No?iune ?i reglementare
Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area actului juridic din momentul
оncheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept
оnc?lcate.[23]
Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn
trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai
pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a
fireasc? a nulit??ii actului juridic.
Trebuie re?inut c? efectele nulit??ii sunt acelea?i – lipsa de
eficacitate a actului juridic – indiferent c? ne g?sim оn prezen?a
nulit??ii absolute sau a nulit??ii relative.
Оntrucвt nulitatea opereaz? retroactiv, efectele acesteia vor depinde ?i
de al?i factori, care au survenit dup? оncheierea actului juridic, cum ar
fi: executarea sau neexecutarea actului juridic, transmiterea drepturilor
de c?tre dobвnditor unor ter?e persoane subdobвnditoare.
Principiile efectelor nulit??ii actului juridic
Efectele nulit??ii sunt cвrmuite de trei principii importante:
. Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actului juridic;
. Principiul restabilirii situa?iei anterioare оncheierii actului
juridic;
. Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente, ca o consecin?? a
anul?rii actului juridic;
Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii actelor juridice
Aplicarea sanc?iunii nulit??ii actului juridic atrage dup? sine
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului respectiv, iar pentru viitor
actul juridic nu va mai produce efecte. Cu alte cuvinte actul nul va mai
produce efecte pentru viitor, iar efectele produse оn trecut se
desfiin?eaz? retroactiv.
Retroactivitatea conduce la desfiin?area efectelor actului juridic, care
s-au produs оn trecut (оntre data оncheierii actului ?i data anul?rii sau
constat?rii nulit??ii lui) ?i la оncetarea producerii lor оn viitor, dup?
pronun?area hot?rвrii judec?tore?ti prin care actul juridic a fost anulat
sau care a constatat nulitatea absolut? a acestuia. Оn realitate, оn baza
retroactivit??ii efectelor nulit??ii, p?r?ile se v?d оn situa?ia anterioar?
оncheierii actului juridic, deoarece numai astfel concordan?a dintre lege
?i actul respectiv poate fi armonizat?.
Prin urmare, оn baza principiului retroactivit??ii efectelor nulit??ii
actului juridic, efectele actului contrare legii sunt retroactiv
desfiin?ate, iar p?r?ile urmeaz? s? fie repuse оn situa?ia anterioar?
оncheierii actului.
Оn ipoteza оn care actul juridic nu a fost executat, pronun?area anul?rii
ori constatarea nulit??ii actului conduce la ineficacitatea lui, p?r?ile
fiind considerate c? n-au avut niciodat? dreptul sau obliga?ii reciproce.
Drept urmare, nici una dintre p?r?i nu mai poate cere executarea actului.
Оn ipoteza оn care actul juridic a fost executat оn totalitate sau оn
parte, odat? cu declararea nulit??ii sau anularea acestuia se desfiin?eaz?
retroactiv efectele lui, iar p?r?ile sunt obligate s?-?i restituie reciproc
presta?iile executate.
Principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii se оntemeiaz? pe un alt
principiu fundamental al dreptului ?i anume pe principiul suprema?iei
legii, pentru c? nu este оng?duit ca оn via?a noastr? juridic? s? existe
acte juridice ale c?ror efecte sunt contrare legii, de aceea se impune
оnl?turarea lor ?i restabilirea ordinii de drept оnc?lcate.
De la principiul retroactivit??ii efectelor nulit??ii exist? cвteva
excep?ii dictate fie de caracterul ireversibil al prescrip?iilor executate,
fie de ra?iuni de politic? juridic?.
Excep?iile vizeaz? cazurile оn care efectele nulit??ii actului juridic se
produc numai pentru viitor, nu ?i pentru trecut, ceea ce оnseamn? c?
efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt men?inute pe trecut
(pe perioada dintre data declar?rii nulit??ii sau anul?rii actului juridic
?i data оncheierii lui).
Excep?iile invocate de doctrin? de la principiul retroactivit??ii
efectelor nulit??ii actului juridic sunt:
1. Men?inerea efectelor produse оn trecut de contractele cu executare
succesiv? (de exemplu, contractul de оnchiriere, contractul de vвnzare-
cump?rare cu o clauz? de оntre?inere), datorit? ireversibilit??ii
presta?iilor executate succesiv. Оn toate aceste contracte, care dau
na?tere la presta?ii succesive sau continue, de durata оn timp, din
moment ce presta?iile s-au efectuat, ele nu mai pot fi оnl?turate pe
trecut. Astfel, un contract de оnchiriere оn executarea c?ruia locatorul
a asigurat folosin?a locuin?ei, iar locatarul a pl?tit chiria, nu poate
fi desfiin?at ?i pentru trecut, deoarece obliga?ia de a pune la
dispozi?ia locuin?a s-a consumat ireversibil, iar restituirea chiriei
pl?tite nu se justific?, deoarece ar conduce la оmbog??irea locatarului
f?r? just temei.
2. Recunoa?terea efectelor actului juridic оncheiat cu оnc?lcarea unor
condi?ii de validitate, deoarece legea nu stabile?te constatarea
nulit??ii actului (cu consecin?a desfiin??rii ex tunc), ci desfacerea lui
pe viitor. Este cazul nerespect?rii condi?iilor de validitate a adop?iei
unui minor (art … CF ) privitoare la luarea consim??mвntului p?rin?ilor
celui adoptat, nerespectare care este sanc?ionat? de lege ( art cf ) nu
cu nulitate absolut?, ci cu desfacerea adop?iei (deci cu p?strarea
efectelor pe trecut) dar ?i aceasta condi?ionat, “dac? este оn interesul
copilului ca el s? se оntoarc? la ace?tea”.
Prin urmarea actul juridic al adop?iei nu se desfiin?eaz? ci numai se
desface. Evident c? legiuitorul a avut оn vedere ra?iuni de ocrotire a
minorului, de aceea s-a ab?tut de la principiul retroactivit??ii efectelor
nulit??ii actului juridic.
3. Men?inerea efectelor c?s?toriei chiar dac? a fost declarat? nul?, оn
privin?a copiilor rezulta?i din acea c?s?torie (exemplu declararea
nulit??ii c?s?toriei nu are nici o urmare оn privin?a copiilor, care о?i
p?streaz? situa?ia de copii din c?s?torie)
Aceast? dispozi?ie a fost prev?zut? tot din necesitatea ocrotirii
copiilor ?i оnl?tur?rii raporturilor de familie.
Principiul restabilirii situa?iei anterioare оncheierii actului juridic
(restitutio in integrum)
Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul
principiului retroactiv efectelor nulit??ii actului juridic, deoarece
desfiin?area retroactiv? a efectelor actului, contrare legii, trebuie s?
duc? la restituirea reciproc? ?i integral? a presta?iilor executate de
p?r?i de la оncheierea actului ?i pвn? la declararea nulit??ii sau anularea
lui.
Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situa?iei anterioare este оntr-o
rela?ie de dependen?? fa?? de principiul retroactiv efectelor nulit??ii
actului juridic.
Adagiul restitutio in integrum оnseamn? restituirea tuturor presta?iilor
executate оn baza unui contract declarat nul sau anulat.
Principiul restabilirii situa?iei anterioare se refer? la efectele
nulit??ii actului juridic оntre p?r?ile acestui act ?i nu fa?? de ter?i.
Pentru ca s? opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic ?i
restituirea presta?iilor, оntre p?r?i, pe plan procesual, reclamantul va
trebui s? intenteze o ac?iune cu dou? capete de cerere: o ac?iune оn
constatarea nulit??ii sau anul?rii actului juridic ?i o ac?iune оn
restituirea presta?iilor executate anterior nulit??ii. Evident c? nu exist?
nici un impediment procesual ca, dup? ce reclamantul ob?ine nulitatea sau
anularea actului juridic, s? se оndrepte cu alt? ac?iune principal? pentru
a ob?ine restituirea presta?iilor executate, situa?ie оn care pвrвtul, dac?
?i-a executat ?i el obliga?ia, are interesul s? promoveze ac?iune
reconven?ional? pentru restituirea presta?iei efectuate de el sau s?
introduc? o ac?iune principal? separat.
De la principiul restitutio in integrum exist? cвteva excep?ii, stabilite
de lege оn virtutea unor ra?iuni de ordin juridic, social sau moral, care
privesc anumite cazuri оn care presta?iile executate оn termenul actului
desfiin?at retroactiv (declarat nul sau anulat) nu sunt supuse restituirii.
Asemenea excep?ii relevate de literatura juridic? ?i de jurispruden??
sunt:
Incapabilul (minorul sau interzisul) nu este ?inut s? restituie, potrivit
art … decвt оn m?sura оmbog??irii sale. Acest text de lege dispune: “Cвnd
minorii, interzi?ii sau femeile m?ritate sunt admi?i оn aceast? calitate, a
exercita ac?iune оn restituire оn contra angajamentelor lor, ei nu оntorc
ceea ce au primit, оn urmarea acestor angajamente, оn timp minorita?ii,
interdic?iei sau maritajului, decвt dac? se probeaz? c? au profitat de
aceea ce li s-a dat”
Dobвnditorul de bun?-credin?? al unui bun printr-un act lovit de
nulitate, este exonerat de obliga?ia de a restitui, odat? cu bunul ?i
fructele percepute. Este regula statornicit? de art .. care prevede:
“Posesorul nu cв?tig? proprietatea fructelor decвt cвnd posed? cu bun?-
credin??; la cazul contrariu, el este dator a оnapoia productele, оmpreun?
cu lucrul proprietarului care-l revendic?” dispozi?iile acestui text se
justific? pe ra?iuni de politic? juridic?, izvorвte din necesitatea de a
proteja buna-credin??, atвt de necesar? оn opera?iunile juridice.
Mo?tenitorul care оn mod voluntar ?i оn cuno?tin?? de cauz? a executat un
legat nul pentru vicii de form?, nu mai poate pretinde restituirea
presta?iilor, deoarece nu mai suntem оn prezen?a unei pl??i nedatorate,
supus? repeti?iunii, ci оn prezen?a unei obliga?ii morale care este
valabil? juridic.
Una din p?r?ile actului juridic lovit de nulitate nu se putea cere
restituirea presta?iei efectuate dac? invoca propria sa turpitudine
(imoralitate).
Este de fapt adagiul: nemo auditur propriam turpitudinem alegans (nim?nui
nu-i este оng?duit s? se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a
ob?ine оn justi?ie ocrotirea unui drept).
Potrivit legisla?iei unui stat de drept, оn care trebuie respectate nu
numai normele imperative, dar ?i legile care intereseaz? ordinea public? ?i
bunele moravuri, nu este admisibil? o ac?iune оn justi?ie, pentru
restituirea presta?iei, dac? prin actul juridic оncheiat s-a urm?rit un
scop imoral.
Putem formula regula c? ori de cвte ori reclamantul invoc? propria sa
turpitudine pentru ob?inerea restituirii presta?iei, ac?iunea оn
repeti?iune va trebui s? fie respins?. A?a, de pild?, ac?iunea
reclamantului avвnd ca obiect restituirea unui оmprumut, acordat pentru
men?inerea unor raporturi extraconjugale, va trebui s? fie respins? ca
inadmisibil?, deoarece s-a оnc?lcat principiul nemo auditur propriam
turpitudinem alegans. Evident c? оn spe??, respectiv оn contractul de
оmprumut cauza este imoral?, de aceea actul juridic trebuie declarat nul
absolut, iar ac?iunea оn repeti?iune a presta?iei executate de reclamant,
care invoc? propria sa turpitudine, trebuie respins? ca inadmisibil?.
Excep?ia se aplic? pe ra?iuni de moralitate, care trebuie s? existe оntr-un
stat de drept.
Principiul anul?rii actelor juridice subsecvente ca o consecin??
a nulit??ii actului ini?ial
Ca o consecin?? a aplic?rii principiului relativit??ii efectelor actului
juridic, acesta nu produce efecte decвt оntre p?r?ile de la care eman?, iar
nulitatea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai оn privin?a,
p?r?ilor care au оncheiat actul.
Neоndoios c? efectele nulit??ii se pot r?sfrвnge ?i asupra ter?ilor, оn
m?sura оn care ace?tea au dobвndit dreptul de la partea vinovat? de
pronun?area nulit??ii ori p?r?ile vinovate de constatarea nulit??ii.
Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decвt le are
оnsu?i, este firesc ca, odat? cu suprimarea dreptului dobвndit prin actul
juridic de c?tre una din p?r?i, s? fie nimicit ?i dreptul
subdobвnditorului.
Оntr-adev?r, din moment ce nulitatea desfiin?eaz? dreptul dobвnditorului
cu atвt mai mult trebuie suprimat ?i dreptul ter?ului pe care l-a dobвndit
prin actul declarat nul sau anulat. Оn acest caz, nulitatea opereaz? ca o
rezolu?iune.
Principiul anul?rii actelor subsecvente, prive?te efectele nulit??ii fa??
de ter?i ?i el poate fi conturat ca o regul? juridic? potrivit c?reia
nulitatea actului ini?ial sau primar atrage dup? sine ?i anularea actului
subsecvent, dac? se refer? la acela?i drept.
De cele mai multe ori, principiul anul?rii actului subsecvent are оn
vedere actul juridic care a operat transmisiunea dreptului de proprietate,
sau a altui drept real, cвnd nulitatea actului pe lвng? оmprejurarea c? a
creat оntre p?r?i obliga?ii reciproce de restituire a presta?iilor
efectuate, are consecin?e asupra ter?ilor c?ci drepturile consim?ite de
dobвnditor оn favoarea acestora (ter?ilor) vor fi anulate odat? cu dreptul
dobвnditorului.
Aplicarea cu stricte?e a principiului rezoluto iure dantis resolvitur ius
accipientus ar fi de natur? s? pericliteze circuitul civil, s? creeze
situa?ii inechitabile оn via?a juridic? ?i s? anihileze inciden?a altor
principii juridice pentru ordinea de drept. De aceea, principiul cunoa?te
anumite derog?ri.
Excep?iile de la acest principiu privesc situa?iile juridice оn care de?i
actul juridic este declarat nul sau anulat, actul subsecvent al ter?ului
subdobвnditor se men?ine. Avem оn vedere urm?toarele cazuri:
a) Subdobвnditorul de bun?-credin?? p?streaz? bunul imobil dobвndit cu
titlu oneros de la transmi??torul al c?rui titlu de proprietate declarat
nul sau anulat.
Exemplu Anularea titlului de proprietate al transmi??torului cu titlu
oneros al unui bun nu este de natur? s? atrag? caducitatea actului оn ce
prive?te pe ter?ul achizitor, оn cazul c? acesta este de bun?-credin??,
solu?ia – care se prezum? – justificвndu-se pe considera?ie de achitarea ?i
utilitate social?. Numai оn cazul оn care ter?ul achizitor, cu titlu
oneros, a cunoscut sau, cu diligen?e minime, putea s? cunoasc?
nevalabilitatea titlului de proprietate al оnstr?in?torului, deci a fost de
rea-credin?? – ceea ce trebuie dovedit – opereaz? regula de drept potrivit
c?reia nevalabilitatea titlului de proprietate al vвnz?torului atrage ?i
nulitatea titlului subdobвnditorului.
b) Ter?ul dobвnditor care cu bun?-credin??, dobвnde?te bunul mobil de la
un detentor precar, c?ruia adev?ratul proprietar i l-a оncredin?at de bun?-
voie, p?streaz? bunul deoarece simpla aceast? posesie valoreaz? titlu de
proprietate.
Exemplu Proprietarul bunului mobil s-a desistat de bun?-voie de bun,
оncredin?вndu-l оn depozit unei alte persoane, care cap?t? оn acest mod
calitatea nu de posesor, ci de detentor precar. Acest detentor, оnc?lcвndu-
?i obliga?ia de restituire, care оi revenea, оnstr?ineaz? bunul unui ter?
dobвnditor, care este de bun?-credin??, deoarece este convins c? a оncheiat
actul de vвnzare-cump?rare cu adev?ratul proprietar. Оn acest caz,
legiuitorul a avut de apreciat оntre interesele proprietarului, care de
bun?-voie a оncredin?at bunul s?u unui detentor precar ?i cele ale ter?ului
dobвnditor de bun?-credin??, care s-a оncrezut оn aparen?a de proprietar a
detentorului precar ?i a dat preferin?a ter?ului de bun?-credin??,
sacrificвnd pe adev?ratul proprietar, care n-a fost suficient de diligent
cвnd ?i-a оncredin?at bunul detentorului precar.
Definirea cauzelor de ineficacitate a actelor juridice
Nulitatea a?a cum am v?zut, este sanc?iunea civil? care const? оn
lipsirea de efecte a unui act juridic, adic? desfiin?area lui retroactiv?,
deoarece a fost оncheiat cu оnc?lcarea normelor referitoare la condi?iile
sale de validitate.
Nulitatea are cвteva tr?s?turi caracteristice:
. Actul juridic este nevalabil, deoarece a fost оncheiat cu
nerespectarea legii;
. Cauzele nulit??ii sunt anterioare sau contemporane datei оncheierii
actului;
. Sanc?iunea nulit??ii se aplic? oric?rui act juridic, оncheiat cu
оnc?lcarea legii;
. Efectele nulit??ii sunt retroactive.
Rezolu?iunea este sanc?iunea civil? care const? оn desfiin?area
retroactiv? a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dat?, pentru
neexecutarea din culp? a obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
Tr?s?turile caracteristice ale rezolu?iunii sunt:
. Poate fi aplicat? numai contractelor sinalagmatice;
. Prive?te un contract оncheiat valabil;
. Cauza rezolu?iunii const? оn neexecutarea culpabil? a contractului,
deci este ulterioar? datei оncheierii lui;
. Efectele rezolu?iunii sunt retroactive.
Rezilierea este sanc?iunea civil? care const? оn desfacerea unui contract
sinalagmatic cu executare succesiv?, pentru neexecutare din culp? a
obliga?iilor de c?tre una din p?r?i.
Tr?s?turile caracteristice ale rezilierii sunt:
. Poate fi aplicat? contractelor sinalagmatice;
. Prive?te un contract оncheiat valabil;
. Cauza rezilierii const? оn neexecutarea culpabil? a contractului,
deci este ulterioar? datei оncheierii lui;
. Efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.
Revocarea este sanc?iunea civil? care const? оn abolirea efectelor
actului juridic, fie datorit? ingratitudinii gratificatului, fie
neexecut?rii din culp? a sarcinii dona?iei sau legatului.
Tr?s?turile caracteristice ale revoc?rii sunt:
. Presupune un act valabil оncheiat;
. Se оntemeiaz? pe cauza posterioare оncheierii actului;
. Se aplic? de regul? liberalit??ilor;
Revocarea poate fi conceput? ?i ca un caz de ineficacitate a actului
juridic unilateral, prin voin?a unilateral? a autorului s?u. Ne referim la
revocarea legatelor ?i a celorlalte dispozi?iuni testamentare.
Caducitatea este o cauz? de ineficacitate a actului juridic, care const?
оn lipsirea acestuia de toate efectele, datorit? intervenirii unor cauze
posterioare оncheierii lui ?i independent de voin?a autorului actului.
A?a, de exemplu, dintre cauzele de caducitate a legatelor men?ion?m:
predecesul legatarului fa?? de testator; renun?area legatarului la legat;
pierderea total? a bunului ce constituie obiectul legatului; epuizarea
cotit??ii disponibile prin efectul dona?iilor.
Tr?s?turile caracteristice ale caducit??ii sunt:
. Prive?te un act juridic valabil оncheiat;
. Este un mod de desfiin?are retroactiv? a actului;
. Se оntemeiaz? pe o cauz? posterioar? оncheierii actului juridic ?i
str?in? de autorul lui.
Inopozabilitatea este o cauz? de ineficien?? a actului juridic (care о?i
produce efectele оntre p?r?i), datorit? nerealiz?rii formalit??ilor de
publicitate, ulterioare оncheierii actului juridic.
Inopozabilitatea poate fi conceput? ?i ca o cauz? de ineficacitate a
actului juridic, datorit? dep??irii puterii de a reprezenta, conferite prin
mandat. Оntr-adev?r, оn situa?ia оn care reprezentantul ?i-a dep??it
puterile conferite prin оmputernicire actul оncheiat de acesta nu va fi
opozabil reprezentantului.
Оncheierea contractului
Acordul de voin?e
Оn mod necesar, chiar atunci cвnd p?r?ile sunt fa?? оn fa??, una dintre
ele i-a ini?iativa, exprimвndu-?i voin?a de a contracta, f?cвnd propuneri
pe care le adreseaz? celeilalte p?r?i, iar dac? aceasta din urm? le
accept?, se formeaz? contractul.
A?adar, acordul de voin?? al p?r?ilor se realizeaz? prin ofert? ?i
acceptare.
Oferta. Oferta este propunerea de a contracta, оn anumite condi?ii,
adresat? unei persoane determinate sau unor persoane nedeterminate. Ea se
face de obicei оntr-o form? expres? ?i direct? prin viu grai sau оn scris.
Ea se poate exprima sub diferite forme precum: trimiterea de cataloage
cuprinzвnd descrierea m?rfurilor ?i indicarea pre?urilor, expunerea
m?rfurilor оntr-o vitrin? cu men?ionarea pre?urilor respective. Oricare
dintre acestea оnseamn? o ofert? de vвnzare, оn temeiul c?reia oricine care
consimte s? pl?teasc? pre?ul afi?at are dreptul s? cear? s? i se vвnd?
marfa.
Oferta, f?r? a оnceta de a fi direct? ?i cert?, poate оns? s? nu fie
expres?, ci tacit?. De pild?, prezen?a unui vehicul оntr-o sta?ie anume
destinat? vehiculelor de transport оn comun, cu pre? tarifar, constituie o
ofert?, iar ac?iunea unei persoane de a se sui оntr-un asemenea vehicul
constituie o acceptare a ofertei, deci оncheierea contractului de
transport.
Oferta (ca de altfel ?i acceptarea), fiind o manifestare de voin??,
trebuie s? оndeplineasc? toate condi?iile generale, cerute unei manifest?ri
de voin??, efectuat? оn scopul de a produce efecte juridice.
Oferta trebuie s? fie ferm?, adic? s? exprime voin?a neоndoielnic? de a
оncheia contractul, dac? oferta este acceptat?.
Oferta, chiar ?i atunci cвnd este tacit?, trebuie s? fie neechivoc?.
Astfel, expunerea uni obiect оn vitrina unui magazin cu eticheta pre?ului
de vвnzare constituie o ofert? neechivoc?, pe cвnd simpla expunere a unui
obiect, f?r? indicarea pre?ului de vвnzare, poate s? оnsemne expunerea unui
model. De aceea, uneori, spre a evita echivocul se precizeaz?: “Obiectele
expuse оn vitrin? nu se vвnd”.
Oferta mai trebuie s? fie precis? ?i complet?, adic? s? con?in? toate
elementele constitutive ale contractului, toate clauzele necesare actului
juridic, pentru оncheierea acestuia, s? fie suficient? o acceptare pur? ?i
simpl?. Oferta mai trebuie s? cuprind? acele condi?ii sau clauze care
rezult? din reglementarea supletiv? a legii sau din obiceiuri.
Оn contractele ce se оncheie intuitu personae, oferta nu poate fi f?cut?
decвt de o persoan? determinat?. Dac? оn privin?a unor asemenea contracte
se face ofert? public? (de pild?, pentru angajarea de speciali?ti), aceasta
nu constituie o ofert? precis? ?i complet?. Ofertantul poate refuza s?
contracteze cu cel care nu le оndepline?te.
Oferta fiind destinat? ca, prin acceptarea ei de c?tre destinatar s?
formeze contractul, atunci, atвt timp cвt nu este acceptat?, poate fi
revocat?. Prin urmare, oferta neacceptat? este revocabil?, chiar dac? a
ajuns la destinatar, tot astfel oferta este caduc? dac? a expirat termenul
pentru care a fost emis?, ori dac? mai оnainte de acceptarea ei, ofertantul
moare sau devine incapabil.
Regula revocabilit??ii ofertei sufer? оns? unele excep?ii. Astfel, dac?
ofertantul a fixat un termen оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptarea, oferta
nu mai este revocabil? pвn? la expirarea acestui termen, care de altfel
poate fi tacit. Se poate considera chiar c? orice ofert? con?ine un termen
оn?untrul c?ruia s? se fac? acceptat?, oferta nu mai este revocabil? pвn?
la expirarea acestui termen, care de altfel poate fi ?i tacit. Se poate
considera c? orice ofert? con?ine un termen tacit pentru acceptare, termen
care ar implica, cel pu?in termenul necesar pentru examinarea ofertei ?i
pentru ca r?spunsul acceptantului s? ajung? la ofertant; dac? pвn? la
expirarea acestui termen, acceptarea nu se produce, oferta devine caduc?,
iar dac? оn acest interval de timp oferta este acceptat?, contractul se
consider? оncheiat, chiar dac? оntre timp oferta a fost, оn fapt, revocat?.
Acceptarea. Оntocmai ca oferta, acceptarea acesteia trebuie s?
оndeplineasc? condi?iile unei manifest?ri de voin?? produc?toare de efecte
juridice.
Forma accept?rii nu este supus? unor condi?ii speciale, ci este suficient
ca din felul manifest?rii, s? rezulte voin?a neоndoielnic? de a accepta
oferta respectiv?, acceptarea este expres?, cвnd se face оn scris sau
verbal ?i tacit?, cвnd rezult? din ac?iuni ori atitudini care pot fi
interpretate оn acest sens. Astfel, оnceputul execut?rii unui contract nu
poate fi interpretat decвt ca o acceptarea a ofertei.
Cu privire la acceptarea tacit? se pune problema de a ?ti ce valoare
juridic? poate s? aib? simpla t?cere. Оn general i se recunoa?te valoarea
juridic? numai manifest?rii pozitive de voin??, contestвndu-se c? ?i
t?cerea ar avea aceast? calitate; dac? oferta nu a fost urmat? de nici un
r?spuns, ori de nici o atitudine, din care s? se poat? deduce o acceptare
indirect?, contractul nu se consider? оncheiat.
Оn privin?a con?inutului acceptarea trebuie s? оndeplineasc? urm?toarele
condi?ii:
. S? se refere la acela?i obiect ca ?i oferta, adic? s? fie conform cu
acesta; neconcordan?a оntre ofert? ?i acceptare оmpiedic? formarea
contractului. Cu alte cuvinte, acceptarea trebuie s? fie integral?, f?r?
rezerve ?i implic? – f?r? propuneri de modificare a contractului –
deoarece astfel ea ar echivala cu o contraofert?;
. Acceptarea trebuie s? fie neоndoielnic?, o atare problem? se pune mai cu
seam? оn cazul accept?rii tacite (sau a accept?rii prin simpla t?cere)
. Cвt prive?te condi?iile privind persoana acceptantului, trebuie s? facem
o distinc?ie; dac? oferta a fost f?cut? unei persoane determinate, ea nu
poate fi acceptat? decвt de persoana c?reia i-a fost f?cut?. Dac?
dimpotriv?, oferta a fost f?cut? unei persoane nedeterminate, ea poate fi
acceptat? de c?tre oricine (de pild? оn cazul m?rfurilor cu indicarea
pre?urilor, expuse оn vitrina unui magazin);
. Оn ceea ce prive?te momentul оn care acceptarea poate interveni pentru a
produce efectele sale specifice – adic? оncheierea contractelor – acest
moment trebuie s? se situeze, оn orice caz mai оnainte ca oferta s? fi
devenit caduc? (prin moartea ori incapacitatea ofertantului sau prin
expirarea termenului prev?zut оn ofert?), ori s? fi fost revocat? (оn
condi?iile оn care acest lucru este posibil). Intervenit? dup? acest
moment, acceptarea este tardiv?. De asemenea, acceptarea nu mai poate
interveni dac? destinatarul ofertei a devenit incapabil sau a murit mai
оnainte de a?i manifesta voin?a de a accepta; mo?tenitorii s?i nu pot
accepta oferta, iar ofertantul nu mai este ?inut de oferta f?cut?.
Momentul оncheierii contractului
Considera?ii generale.
Deoarece majoritatea actelor juridice civile o alc?tuiesc contractele mi-am
propus оn continuare s? expun, оn detaliu, procedeele ?i modalit??ile de
оncheiere a acestora.
Astfel, оn virtutea principiului consensualit??ii, contractul se formeaz?
din momentul оn care s-a realizat acordul de voin?? (оn afar? de cazul cвnd
p?r?ile au оn?eles s? subordoneze acordul lor definitiv redactat ?i unui
оnscris. Prin urmare problema determin?rii momentului оn care se оncheie
contractul nu se pune оn cazul оn care p?r?ile sunt de fa??, ori cвnd
acordul de voin?e se оncheie prin telefon. O atare problem? intervine оns?
оn cazul contractelor ce se оncheie prin coresponden??.
Pentru a determina momentul оn care acceptarea о?i produce efectele,
trebuie analizat voin?a celui care accept? oferta spre a vedea dac? acesta,
la ceea ce con?ine, a оn?eles s? se angajeze din momentul cвnd a semnat
оnscrisul cuprinzвnd acceptarea sau numai din momentul expedierii lui.
Aceasta constituie o problem? de fapt, ce va fi solu?ionat?, ca atare, de
c?tre instan?? (care va avea de ales оntre aceast? expediere ?i cea a
semn?rii оnscrisului). Dar cum ?i dup? expedierea оnscrisului de acceptare
semnatarul o poate revoca, se pune problema dac? momentul cвnd a ajuns la
ofertant. O atare problem? nu mai prive?te оns? acceptarea ca atare, ci ea
prive?te momentul оnsu?i al оncheierii contractului moment din care
desigur, acceptarea nu mai poate fi revocat?.
Оn mod logic, cum contractul se formeaz? numai prin simplul consim??mвnt,
s-ar putea spune c? el se оncheie din momentul оn care s-au оntвlnit cele
dou? voin?e exprimate prin ofert? ?i acceptare. Оmpotriva acestei solu?ii s-
ar putea obiecta оns? c? ofertantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie c?
oferta a fost acceptat?, ?i c? acordul de voin?e a fost realizat. Mai mult,
s-ar putea spune acela?i lucru ?i despre acceptare ?i anume c? nici
acceptantul nu poate fi obligat cвt timp nu ?tie c? acceptarea sa a ajuns
la cuno?tin?a ofertantului. P?r?ile s-ar afla astfel оntr-un cerc vicios,
care ar face imposibil? contractarea prin coresponden??, sau din care nu ar
putea ie?i decвt recurgвnd la prezum?ii (cum ar fi, de pild?, aceea c?
faptul ajungerii accept?rii la ofertant face s? se prezume c? acesta a luat
cuno?tin?? de acceptare).
Referitor la toate aceste aspecte pe care poate s? le prezinte problema
determin?rii momentului оn care se consider? оncheiat contractul, оn
doctrin? se оntвlnesc mai multe solu?ii care ar putea fi grupate astfel:
Sistemul misiunii sau al declara?iunii. Оn virtutea acestui sistem se
consider? c? un contract se formeaz? chiar din momentul accept?rii ofertei,
deoarece acceptarea acesteia constituie singura condi?ie necesar? pentru
na?terea contractului.
Оn acest sistem оns?, determinarea momentului оncheierii contractului ar
depinde numai de voin?a acceptantului ofertei, care, de?i a semnat
оnscrisul cuprinzвnd acceptarea, ar putea s?-l trimit? mult mai tвrziu, ori
s? nu-l trimit? deloc. De aceea, s-a propus ca acest sistem s? fie
completat, a?a оncвt momentul form?rii contractului s? fie considerat numai
cel оn care acceptantul a expediat acceptarea sa (de pild?, trimis
scrisoarea la po?t?, a expediat telegrama). Astfel amendat, sistemul propus
se nume?te sistemul expedierii accept?rii. Оmpotriva lui s-a ridicat оns?
obiec?ia c?, оn cadrul acestui sistem, acceptantul este оmpiedicat s?
revoce acceptarea expediat?, chiar dac? aceasta nu a ajuns la cuno?tin?a
ofertantului.
Sistemul recep?iunii. Potrivit acestui sistem, acceptarea este
considerat? irevocabil? numai din momentul оn care a ajuns la cuno?tin?a
ofertantului, drept urmare, numai la acel moment contractul se consider?
оncheiat.
Dar ?i cu privire la ajungerea accept?rii la cuno?tin?a ofertantului se
pot lua оn considerare dou? momente diferite, fie acela оn care ofertantul
i-a, efectiv, cuno?tin?? de acceptarea ofertei sale, fie acela оn care
acceptarea ajunge la ofertant chiar dac? (sau chiar cвnd) acesta nu a luat
cuno?tin?? despre acest lucru.
Sistemul informa?iunii. Potrivit acestui sistem, contractul se оncheie оn
momentul оn care ofertantul a luat efectiv cuno?tin?? de acceptare. Acest
sistem prezint? оns? inconvinientul c? оncheierea contractului se afl? la
discre?ia ofertantului care, de?i a primit оnscrisul cuprinzвnd acceptarea,
nu ia cuno?tin?? de ea; pe lвng? aceasta, uneori este greu s? se
stabileasc? momentul exact оn care ofertantul a cunoscut con?inutul
оnscrisului respectiv.
Din aceast? cauz?, sistemul a fost amendat оn sensul c?, оn virtutea lui
contractul se considera оncheiat din momentul оn care acceptarea a ajuns la
ofertant; din acest fapt se prezint? pвn? la dovada contrar?, c? ofertantul
a luat cuno?tin?? efectiv de acceptare. Proba contrar? pe care ar putea s-o
aduc? ofertantul const? оn a dovedi c?, f?r? nici o culp? din partea lui,
nu a luat cuno?tin?? de acceptare. Оn mod practic, aceast? prezum?ie duce
la solu?ia c? un contract este socotit оncheiat din momentul primirii
accept?rii, adic? potrivit sistemului recep?iunii.
La baza oric?rei solu?ii a acestei probleme se afl? inten?ia p?r?ilor,
cert? ori prezumat?. De aceea оn lipsa unei stipula?ii exprese, momentul
оncheierii contractului urmeaz? s? fie determinat prin interpretarea
voin?ei p?r?ilor. Astfel, sunt situa?ii оn care contractul se оncheie f?r?
nici o оndoial?, din chiar momentul accept?rii ofertei. Ca exemplu, оn
acest sens se poate cita cazul оn care ofertantul emite “comanda” de a i se
livra un produs (fapt din care se prezum? c? el a primit acceptarea
ofertei) ?i оn general, de cвte ori oferta poate fi acceptat? tacit. Оn
asemenea situa?ii, contractul este format din momentul cвnd a оnceput
executarea lui ?i deci, dup? acest moment, ofertantul, chiar dac? nu i s-a
adus la cuno?tin?? acceptarea, nu-?i poate retrage oferta.
Оn alte cazuri, dimpotriv?, contractul nu poate fi socotit ca fiind
оncheiat din momentul оn care ofertantul a luat cuno?tin?? de acceptare; de
pild?, atunci cвnd oferta a fost f?cut? cu indicarea unui termen, оn care
urmeaz? s? parvin? r?spunsul, precum ?i оn cazul оn care oferta a fost
f?cut?, оn acela?i timp mai multor persoane ?i cвnd contractul se consider?
оncheiat din momentul sosirii primei accept?ri.
Оn cazul оn care acceptarea ajunge la ofertant dup? expirarea termenului
expres sau tacit, prev?zut pentru acceptare, ea este totu?i eficient? ?i
deci contractul se оncheie, dar numai cu condi?ia ca ofertantul s?
оncuno?tin?eze pe acceptant c?, de?i tardiv?, acceptarea sa este luat? оn
considera?ie. Aceast? оncuno?tin?are este cerut? chiar ?i оn cazul оn care
tardivitatea ajungerii la ofertant nu-i poate fi imputat? acceptantului.
Оn cazul contractelor solemne, momentul оncheierii lor este data cвnd, pe
lвng? acordul p?r?ilor, au fost оndeplinite ?i condi?iile de form? cerute,
deoarece оn lipsa acestora contractul este nul.
Оn contractele unilaterale, propunerea este obligatorie de оndat? ce
ajunge la cuno?tin?a p?r?ii c?reia este f?cut?. Contractele reale se
consider? оncheiate оn momentul pred?rii lucrului respectiv ca urmare a
acordului p?r?ilor. Pвn? la acest moment, acordul p?r?ilor constituie numai
o promisiune de contractare.
Interesul practic al determin?rii momentului оncheierii contractului.
Cu privire la momentul оncheierii contractului se pot оnvedera
urm?toarele:
. Оn raport cu acest moment se va aprecia, dac? revocarea ofertei ori a
accept?rii a fost sau nu tardiv?;
. Moartea sau incapacitatea ofertantului ori a acceptantului оntвmplate
dup? оncheierea contractului, nu mai produc nici un efet; dac? s-au
produs mai оnainte, oricare dintre aceste fapte, оmpiedic? formarea
contractului;
. Existen?a viciilor de consim??mвnt se apreciaz? la momentul оncheierii
contractului;
. Conflictul legilor оn timp se rezolv? оn raport cu data оncheierii
contractului. Contractul este cвrmuit de legea оn vigoare la momentul
оncheierii lui;
. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor
efectelor acestuia, dac? legea sau p?r?ile nu fixeaz? alt termen. Astfel,
оn contractele translative de drepturi reale, cum este vвnzarea,
transmiterea dreptului de proprietate asupra m?rfii opereaz? din momentul
оncheierii contractului ?i tot din acel moment riscurile pieirii fortuite
a lucrului sunt оn sarcina dobвnditorului. Drept urmare, dac? un lucru a
fost transmis mai multor persoane, f?r? ca preferin?a оntre aceste
persoane s? rezulte din оndeplinirea formelor unui sistem de publicitate
sau din luarea оn posesie a lucrului, va fi preferat cel care a оncheiat
primul contractul;
. Momentul оncheierii contractului constituie punctul de plecare a
diferitelor termene, precum acela privind prescrip?ia extinctiv?;
. Оn cazul unei oferte f?cute mai multor persoane ?i care a fost acceptat?
succesiv de mai mul?i destinatari, numai primul contract va fi considerat
valabil оncheiat;
. Momentul оncheierii contractului determin? ?i locul, forma acestuia, cu
toate consecin?ele ce decurg din aceasta cum ar fi de pild?, determinarea
instan?ei competente teritorial, s? solu?ioneze eventualele litigii
n?scute оn leg?tur? cu contractul respectiv.
Promisiunea de contract
Caracterizare.
Оncheierea unui contract poate fi precedat? de un acord prealabil оntre
p?r?i prin care acestea se oblig? s? оncheie, оn viitor, contractul
respectiv. Obiectul acordului prealabil оl formeaz? deci numai оncheierea
ulterioar? a contractului.
Beneficiarul acestei promisiuni are drept de a cere оncheierea contractului
оn?untrul unui anumit termen, iar promitentul este ?inut la o obliga?ie de
a face (adic? de a оncheia contractul, la cererea celeilalte p?r?i).
Pentru ca promisiunea de contract s? fie valabil?, trebuie s?
оndeplineasc?, оn momentul оncheierii ei, toate condi?iile generale de
validitate ale unui contract ?i s? cuprind? toate elementele esen?iale ale
viitorului contract, a?a оncвt, prin simpla exercitare a dreptului s?u, de
c?tre beneficiar, contractul propriu-zis s? fie оncheiat.
Оn momentul оncheierii promisiunii de contract, promitentul trebuie s? aib?
capacitatea necesar? pentru a se obliga prin contract a c?rei оncheiere
ulterioar? o trimite.
Beneficiarul promisiunii trebuie s? fie capabil оn momentul realiz?rii
promisiunii, deoarece numai atunci el se oblig?.
Caracterul licit al cauzei ?i al obiectului trebuie, de asemenea, apreciat
la momentul realiz?rii promisiunii.
Promisiunea de contract d? na?tere numai la un drept de crean??, chiar dac?
prin contractul, оn vederea c?ruia s-a f?cut promisiunea, s-ar constitui
ori s-ar transmite un drept real; constituirea ori transmiterea unui drept
real nu se poate realiza decвt оn momentul perfect?rii contractului propriu-
zis prin realizarea promisiunii. Pвn? atunci nu exist? decвt un drept de
crean??.
Utilizarea practic? a promisiunii de vвnzare se оnvedereaz? prin interesul
pe care l-ar avea p?r?ile la un moment dat, de a nu оncheia, de оndat?
contractul (de pild? fiindc? nu au autoriza?iile necesare), ci de a-?i
rezerva aceast? posibilitate pentru mai tвrziu.
Uneori promisiunea de contract are un caracter sinalagmatic sau bilateral,
оn sensul c? ambele p?r?i se oblig? de a оncheia оn viitor, un contract (de
pild?, оncheierea unui contract pentru vвnzarea unui mobil, care nu se
poate face decвt cu autoriza?ia prealabil? a autorit??ii respective ?i
оntocmirea unui act autentic). Acordul p?r?ilor de a vinde (?i respectiv de
a cump?ra) un asemenea imobil, acord constatat printr-un оnscris sub
semn?tur? privat?, are valoarea unei promisiuni bilaterale de vвnzare. Iar
dac? totu?i contractul de vвnzare nu se va оncheia, din vina uneia dintre
p?r?i (care ar refuza s? cear? autoriza?ia, ori s? se оnf??i?eze, la
оntocmirea actului notarial) cealalt? parte poate cere poate cere
desp?gubirea pentru prejudiciul cauzat, ca la orice obliga?ie de a face,
c?reia nu i s-a dat curs.
Alteori promisiunea de contract se prezint? sub forma stipul?rii unui drept
de preferin??, оn virtutea c?ruia promitentul se oblig? ca оn cazul оn care
va vinde lucrul respectiv, s? prefere la pre? egal, pe beneficiarul
promisiunii de contract condi?ionat?, adic? sub condi?ie prostetativ?
simpl?.
Compara?ia оntre oferta de a contracta ?i promisiunea de contract.
Оntrucвt, atвt оn cazul promisiunii de contract, cвt ?i оn cazul ofertei de
a contracta este vorba de o obliga?ie asumat? cu privire la оncheierea, оn
viitor, a unui contract, o precizarea a deosebirilor dintre aceste dou?
institu?ii juridice se impune.
Oferta este un act juridic unilateral ?i о?i p?streaz? acest caracter pвn?
la acceptarea ei de c?tre destinatar, pe cвnd promisiunea de contract –
chiar cвnd are caracterul unilateral – constituie un acord de voin??, deci
un act juridic bilateral sau un adev?rat contract, la baza c?ruia se afl? o
ofert? ?i o acceptare. Din aceast? cauz? oferta poate fi revocat?, cвt timp
nu a fost acceptat?, adic? atвt timp cвt se prezint? ca ofert?, оn timp ce
promisiunea de contract se stinge numai prin expirarea termenului stipulat,
sau prin pierirea lucrului, obiect al contractului promis, devenind caduc?.
Оn afar? de aceste situa?ii, promisiunea de contract continu? deci s?
oblige, chiar dac? promitentul a devenit оntre timp incapabil, ?i ea este
transmisibil? prin moarte (trece la mo?tenitori) fie activ fie pasiv – ca
orice obliga?ie contractual? – cu excep?ia cazului оn care a fost
stipulat?.
Оn sfвr?it, numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a
lua m?suri conservatorii cu privire la dreptul n?scut оn favoarea sa.
CONCLUZII
Din cele men?ionate оn aceast? lucrare rezult? c? ansamblul rela?iilor
sociale este guvernat de raporturi juridice, care sub vegherea strict? a
legii armonizeaz? ?i garanteaz? perpetuarea acestora ?i totodat?
eficacitatea.
A?adar, prin act juridic civil se оn?elege manifestarea de voin?? f?cut? cu
inten?ia de a produce efecte juridice adic? de a na?te, modifica, transmite
sau stinge un raport juridic civil concret.
Din aceast? defini?ie rezult? c? actul juridic prezint? urm?toarele
elemente caracteristice:
Actul juridic este оnainte de toate, o manifestare de voin?? a unei sau mai
multor persoane fizice sau juridice;
Manifestarea de voin?? este f?cut? cu inten?ia de a produce efecte juridice
respectiv de a crea, modifica, transmite sau stinge raporturi juridice
civile concrete.
Datorit? regimului juridic diferit pe care оl au diferite categorii de acte
juridice civile, atвt оn literatura de specialitate, cвt ?i оn practica
judec?toreasc? s-a considerat necesar ?i util s? se fac? clasificarea
actelor juridice civile.
La baza clasific?rilor actelor juridice stau criterii variate cum ar fi
num?rul p?r?ilor оntre care se оncheie actul, con?inutul, cauza, forma,
modul de executare, efectele actelor etc.
Acte juridice unilaterale, bilaterale ?i multilaterale.
Acte juridice cu titlu gratuit ?i acte juridice cu titlu oneros
Оn func?ie de modul lor de оncheiere, actele juridice civile se clasific?
оn acte consensuale, solemne, formale ?i reale.
Оn func?ie de momentul оn care urmeaz? s?-?i produc? efectele, actele
juridice se оmpart оn acte оntre vii ?i acte pentru cauz? de moarte.
Acte constitutive, translative ?i declarative
Dup? importan?a lor actele juridice civile se оmpart оn acte de
conservare, de administrare ?i de dispozi?ie
Clasificarea actelor juridice civile оn acte patrimoniale ?i acte
nepatrimoniale se face оn func?ie de con?inutul lor
Dup? cum au sau nu leg?tur? cu modalit??ile actului juridic civil (termen,
condi?ie, sarcin?) distingem acte pure ?i simple ?i acte afectate de
modalit??i.
Actele juridice principale ?i actele juridice accesorii
Оn func?ie de modul cum pot fi оncheiate, actele juridice civile se оmpart
оn acte strict personale ?i acte оncheiate prin reprezentare.
Dup? reglementarea ?i denumirea lor legal?, actele juridice civile se
clasific? оn acte numite (tipice) ?i acte nenumite (atipice)
Dup? modul lor de executare, actele juridice civile se оmpart оn acte cu
executare imediat? ?i acte cu executare succesiv?.
Оn func?ie de rolul voin?ei p?r?ilor оn stabilirea con?inutului actului
juridic civil, distingem acte subiective ?i acte condi?ie.
Dup? reglement?rile de baz? pe care ni le ofer? doctrina juridic?,
condi?iile esen?iale pentru validitatea conven?iilor sunt:
Capacitatea de a contracta;
Consim??mвntul valabil al p?r?ii care se oblig?;
Un obiect determinat;
O cauz? licit?.
Condi?iile de validitate ale actului juridic civil se clasific? dup? mai
multe criterii. Astfel, оn func?ie de aspectele la care se refer? deosebim
condi?ii de fond ?i condi?ii de form?. Condi?iile de fond sunt cele care
privesc con?inutul actului juridic, iar cele de form? privesc forma de
exteriorizare a voin?ei, adic? forma pe care o оmbrac? acest con?inut.
Оn func?ie de obligativitatea lor, condi?iile actului juridic civil se
оmpart оn esen?iale ?i neesen?iale. Condi?iile esen?iale sunt acele
condi?ii care trebuie оndeplinite оn mod obligatoriu, pentru оns??i
validitatea actului juridic. Dimpotriv? condi?iile neesen?iale pot fi sau
nu prezente оn structura actului juridic civil, f?r? consecin?e asupra
valabilit??ii acestuia.
Capacitatea de a оncheia acte juridice civile este una din condi?iile de
fond, esen?ial? pentru validitatea actului juridic.
Prin capacitate de a оncheia acte juridice civile se оn?elege aptitudinea
subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi ?i obliga?ii
civile, prin оncheierea de acte de drept civil.
Pentru a fi valabil consim??mвntul trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ,
urm?toarele cerin?e:
hot?rвrea de a оncheia actul juridic trebuie s? fie exteriorizat?.
consim??mвntul trebuie s? provin? de la o persoan? care are discern?mвnt.
consim??mвntul trebuie s? fie exprimat cu inten?ia de a produce efecte
juridice, adic? de a angaja, pe autorul lui din punct de vedere juridic.
Consim??mвntul s? nu fie alterat prin vreun viciu de consim??mвnt.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?
оndeplineasc? urm?toarele condi?ii:
obiectul actului juridic civil trebuie s? existe.
obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle оn circuitul civil;
obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau determinabil;
obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil;
Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor
regulilor de moral?;
Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui ce
se oblig?;
Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. Оn actele juridice
constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?
s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat.
Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? оndeplineasc?, cumulativ urm?toarele
condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.
Se disting trei condi?ii de form? ?i anume:
forma cerut? ad validatem, adic? pentru оns??i validitatea actului juridic
civil;
forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului juridic
civil;
forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil.
Nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine cвnd se оnfrвnge o
dispozi?ie legal?, cu ocazia оncheierii unui act juridic. nulitatea
urm?re?te atвt o func?ie preventiv?, cвt ?i una sanc?ionatorie.
Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, оn raport de mai
multe criterii, astfel:
1. Оn raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei
juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate
relativ?;
2. Оn raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge оntre nulitate de
drept ?i nulitate judiciar?.
Оn doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic
urm?toarele:
Оnc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a оncheia
actul juridic;
Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic
(consim??mвntul, obiectul, cauza);
Vicierea consim??mвntului exprimat оn actul juridic;
Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;
Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;
Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i
bunurilor moravuri;
Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;
Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele acte
juridice;
Frauda legii.
De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la
nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.
Efectul nulit??ii rezid? оn desfiin?area actului juridic din momentul
оncheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept
оnc?lcate.
Actul juridic nul poate produce efecte оn viitor, iar efectele produse оn
trecut se desfiin?eaz? retroactiv. A?adar nulitatea opereaz? nu numai
pentru viitor, ci ?i pentru trecut. Retroactivitatea este consecin?a
fireasc? a nulit??ii actului juridic.
————————
[1] A. Iona?cu Op cit. p 76; I. Dogaru Op cit p 137; T. Pop op cit. p 119;
Gh. Beleiu, op cit. p 118
[2] G. Boroi, Op. cit, p 92
[3] D. Alexandrenco, Principiile dreptului civil romвn , vol II Bucure?ti,
1926, p 11;
G. Boroi, Op. cit, p. 101; T. Pop, Op. cit, p.128
[4] D. Cosma, Op. cit., p. 113
[5] Tr. Iona?cu, Tratat de drept civil, vol I, Editura Academiei Bucure?ti,
1967, p.251
[6] Gh. Beleiu, Op.cit., p. 128, P.M. Cosmovici, Op.cit, p.101
[7] T. Dogaru, Op. cit., p.172)
[8] I. Urs, S. Angheni, Drept civil, vol I, Editura Oscar Print, Bucure?ti,
1997, p. 113
[9] D. Cosma, Op. cit., p. 117
[10] A. Iona?cu, Op. cit., p. 83; I.R. Urs, A. Angheni, Op.cit, p. 118
[11] P.C. Vlahidde Op. cit., p. 61
[12] A. Iona?cu, Op cit.,p. 87; D.Cosma Op. cit., p.175; St. Rauschi,
Op.cit., p.91; Gh. Beleiu, Op cit., p.120; I. Dogaru Op. cit., p. 166
[13] D. Cosma, Op. cit., p. 213
[14] I. Dogaru, Op. cit., p. 174
[15] Tr. Iona?cu, Curs de dreept civil. Teoria general? a obliga?iilor,
1949-1950, p. 59
[16] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 149
[17] St. Rauschi, Op. cit., p. 98; P.M. Cosmovici, Op. cit., p.120
[18] Gh. Beleiu, Op. cit., p. 152
[19] I. Dogaru, Op. cit., p. 190
[20] T. Pop, Op. cit, p.
[21] T. Pop, Drept civil romвn, Bucure?ti 1993, p. 183
[22] T. Pop, Op. cit, p. 183
[23] T. Pop, Op. cit.,p. 194